ICCJ. Decizia nr. 5223/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 15 ianuarie 2004, reclamanta A.T.O.C.M. M. Botoșani, a chemat în judecată pe pârâta M.M. SRL Botoșani, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să hotărască în contradictoriu cu aceasta:
- constatarea nulității absolute a actului modificator al C.M. M.S. Botoșani, autentificat sub nr. 1186 din 1 noiembrie 2001;
- constatarea nulității absolute a actului constitutiv al SC M.M. SRL Botoșani, autentificat sub nr. 1187 din 1 noiembrie 2001;
- constatarea nulității absolute a tuturor înscrisurilor întocmite pentru transformarea C.M. M.S. Botoșani în SC M.M. SRL Botoșani;
- radierea din Registrul Comerțului al Județului Botoșani a mențiunilor privind transformarea formei juridice a C.M. M.S. Botoșani și a celor privind înscrierea ca persoană juridică a pârâtei SC M.M. SRL Botoșani.
Prin sentința nr. 341 din 26 martie 2004, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea, cu motivarea că reclamanta a recunoscut prin decizia nr. 32 din 28 august 1991, înființarea C.M. M.S. Botoșani și afilierea acesteia la U.J.C.M. Botoșani în prezent A. Botoșani, astfel că pârâta a funcționat de sine stătător, până la data de 21 septembrie 2001, când Adunarea generală a hotărât schimbarea formei juridice a acesteia și înregistrarea ca societate comercială, respectându-se cu această ocazie, dispozițiile legale imperative, față de faptul că pârâta nu făcea parte din sistemul cooperatist.
Apelul declarat împotriva sus-menționatei sentințe de către reclamanta A.T.O.C.M. M. Botoșani, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 144 din 8 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea că, prin decizia nr. 32 din 22 august 1991, U.J.C.M. Botoșani, a recunoscut înființarea societății cooperatiste meșteșugărești M.S. Botoșani și ca urmare s-a înscris în Registrul Comercianților Botoșani pentru ca ulterior A.T.C.O.M. Botoșani, să anuleze prin hotărârea nr. 30 din 4 aprilie 1997, decizia nr. 32/1991 și să ceară radierea înregistrării pârâtei din Registrul comerțului, cerere respinsă prin încheierea din 12 mai 1997, pronunțată de judecătorul delegat de la Registrul Comerțului rămasă irevocabilă.
A mai reținut instanța de apel că, din moment ce inițial reclamanta a recunoscut SC M. ca persoană juridică și a prevăzut că aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu statutul, pe care tot ea l-a avizat, înseamnă că toate actele de modificare ulterioară, inclusiv schimbarea formei juridice, s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale și a hotărârilor adunărilor generale a membrilor societății, astfel că, față de această situație, cererea privind anularea actelor menționate în acțiune este nefondată.
în consecință, cum adunarea generală a pârâtei din 21 septembrie 2001, a hotărât schimbarea formei juridice a societății în societate comercială cu răspundere limitată, cu respectarea normelor statutare aprobate inițial chiar de reclamantă, aceasta nu-și poate invoca propria sa culpă și să solicite constatarea nulității actelor constitutive ale unei societăți comerciale constituite legal.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta A.T.O.C.M. M. Botoșani.
Se susține, în esență că, în mod greșit instanța de apel a reținut, ca de altfel și instanța de fond, că reclamanta A.T.C.O.M. M. Botoșani nu a făcut dovada că, în cauză s-ar fi încălcat cu prilejul constituirii pârâtei ca societate comercială norme imperative a căror nerespectare să atragă constatarea nulității absolute a actelor care au făcut obiectul cererii.
Astfel, se susține că, potrivit art. 2 din Hotărârea nr. 1/1991, a Consiliului U.C.E.C.O.M., organizațiile cooperației meșteșugărești se pot constitui în baza hotărârii adunării generale, în una din următoarele forme: cooperativă meșteșugărească (C.M.); societate cooperatistă meșteșugărească (S.O.C.O.M.) și societate cooperatistă pe acțiuni (S.C.C.A.).
Or, pârâta, înregistrându-se în Registrul Comerțului ca societate comercială cu răspundere limitată, nu se încadrează în niciuna dintre cele 3 categorii menționate, ceea ce contravine sistemului cooperatist, aceasta în afara faptului că, prin această modalitate s-au încălcat și dispozițiile art. 40 pct. 3 din Normele metodologice privind regulile de ținere a registrului comerțului și de efectuare a înregistrărilor care prevăd expres, că organizațiile cooperației meșteșugărești, inclusiv societățile cooperatiste nu se pot transforma în societăți comerciale, reglementate de Legea nr. 31/1990, aspecte, care au fost invocate atât la fond cât și în apel, fără însă ca instanțele să se pronunțe, cu privire la încălcarea flagrantă, în opinia reclamantei a acestor dispoziții legale.
De asemenea, se mai susține că, în cauză instanțele au reținut tot greșit, în raport de Normele Metodologice P/608-773 din 25 aprilie 1998, care stabilesc modalitatea în care se poate realiza dizolvarea și lichidarea organizațiilor cooperației meșteșugărești, adică, în baza hotărârii adunării generale și cu acordul prealabil al organizației la care cooperativa este afiliată, că în cauză ar fi existat un asemenea acord ceea ce echivalează cu încălcarea în aceste circumstanțe și a dispozițiilor art. 86 pct. 2 din Normele menționate anterior, care prevăd că în situațiile arătate la art. 45 din Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice și juridice, organizațiile cooperatiste meșteșugărești se dizolvă de drept, iar înregistrarea dizolvării și lichidării se fac în baza comunicării A.T.C.O.M. sau după caz A.N.C.O.M. - U.C.E.C.O.M.
Cum în opinia reclamantei, transformarea pârâtei în societate comercială cu răspundere limitată echivalează cu intrarea cooperativei în dizolvare și respectiv lichidare, se susține, că într-o asemenea situație, trebuiau să se aibă în vedere la pronunțarea soluțiilor și dispozițiile art. 52 din decretul menționat mai sus, întrucât membrilor cooperatori nu le revine întregul activ, ci li se cuvine doar restituirea părților sociale, iar restul activului intră în patrimoniul cooperatist pentru a fi distribuit altor organizații cooperatiste, or, instanțele, nu s-au preocupat, având în vedere cele arătate dacă transformarea S.C.M. S.M. în SC M.M. SRL este sau nu legală, aspect care era esențial pentru soluționarea corectă a pricinii.
în consecință reclamanta, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și rejudecând cauza pe fond să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că prin decizia nr. 172 din 7 mai 1999, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a reținut că reclamanta S.M. Botoșani, nu face parte din sistemul de asociere de cooperare creat de pârâta A.T.C.O.M. Moldova Botoșani și că este înregistrată la Registrul Comerțului nr. J/07/566/1991, ca unitate cooperatistă de sine stătătoare întrucât nu a aderat la protocolul instituit la acea dată de A.T.C.O.M., de asociere a unităților ca părți componente desprinse din fosta U.J.C.M. Botoșani.
în certificatul existent, reiese că, prin decizia nr. 5207 din 31 octombrie 2000, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de A.T.C.O.M. Moldova Botoșani împotriva deciziei nr. 172 din 7 mai 1999, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Cum decizia Curții Supreme de Justiție, este irevocabilă și nu se face dovada că ar fi fost desființată eventual prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, se reține, că sub aspectul privind împrejurarea că S.M. Botoșani nu face parte din sistemul de asociere de cooperare, creat de A.T.C.O.M., a intrat în punerea lucrului judecat, și ca urmare, aceasta este înregistrată în Registrul Comerțului ca unitate de sine stătătoare, astfel, reclamanta nu mai poate sub nici o formă să pună în discuție apartenența pârâtei la sistemul cooperatist și să conteste pe această cale, legalitatea hotărârii, adoptată de Adunarea generală din 21 aprilie 2001, privind transformarea pârâtei din societate cooperatistă în societate comercială cu răspundere limitată, întrucât, potrivit statutului singurul organ care poate decide în acest sens, era adunarea generală, care de altfel a și hotărât în acest mod.
în acest context, se apreciază că, bine instanța de apel, a considerat că reclamanta, care a fost de acord cu înființarea pârâtei ca persoană juridică și înregistrarea acesteia în Registrul Comerțului nu poate solicita constatarea nulității actelor emise pentru transformarea societății cooperatiste în societate comercială cu răspundere limitată, întrucât la adoptarea măsurii, au fost respectate normele statutare aprobate chiar de reclamantă.
Așa fiind, se constată că bine au reținut ambele instanțe, că în cauză, nu s-au încălcat dispoziții imperative ale legii, care să justifice constatarea nulității actelor indicate în acțiune, chiar dacă potrivit opiniei reclamantei, ar exista o interdicție, în ceea ce privește transformarea unei societăți cooperatiste în societate comercială cu răspundere limitată, deoarece acceptarea unui asemenea punct de vedere, ar echivala, cu încălcarea dreptului pârâtei, ca prin organele sale de conducere să adopte măsurile pe care le consideră oportune, pentru desfășurarea unei activități comerciale profitabile.
Față de cele reținute mai sus, se constată că este de prisos a se mai examina și celelalte motive de recurs, fundamentate în principal pe dispozițiile art. 45,art. 51 și art. 52 din Decretul nr. 31/1954, întrucât acestea nu au nici o incidență în cauză.
Așa fiind, recursul reclamantei a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5190/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5231/2004. Comercial → |
|---|
