ICCJ. Decizia nr. 5214/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2730 din 30 octombrie 2003, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale active, și pe fond a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bacău.
A obligat pârâta să concesioneze reclamantei suprafața de 3464 mp. teren situat în Bacău, Calea Romanului, conform raportului de expertiză dosar nr. 5001/2001 al Tribunalului Bacău.
A dispus ca plata redevenței concesiunii să fie calculată în conformitate cu H.G. nr. 577/2004.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 80.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului, a reținut în esență că, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 12/1993, reclamanta a cumpărat de la SC H. SA Bacău activul atelier confecții metalice și atelier reparații utilaje, situate în Bacău, Calea Romanului.
Terenul aferent activelor cumpărate a fost determinat printr-o expertiză tehnică, efectuată în cadrul unui alt litigiu între aceleași părți, ca fiind în suprafață de 3464,3 mp. (dosar nr. 5001/2001 al Tribunalului Bacău) reținându-se că diferența până la suprafața de 7.000 mp. este proprietatea privată a Primăriei Bacău.
A mai reținut instanța fondului că, potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 331/1992, prin terenuri aferente activelor se înțeleg cele pe care sunt amplasate aceste active, cât și cele necesare desfășurării în bune condiții a activității, identificate pe baza documentației întocmită cu respectarea dispozițiilor legale.
Conform H.G. nr. 311/1992, terenul aferent activelor care se vând în procesul de privatizare, se înstrăinează cumpărătorilor acestora, la art. 3 din acest act normativ, precizându-se că, în termen de 15 zile de la data când unitatea vânzătoare a primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul respectiv, este obligată să anunțe pe cumpărător, pentru a-și manifesta opțiunea de cumpărare a terenului.
în speță unitatea vânzătoare nu și-a îndeplinit această obligație, deși conform legii odată cu vânzarea activului se vinde și terenul aferent.
A mai reținut instanța de fond, că, actele de vânzare cumpărare ale activelor reprezintă și actele de proprietate ale terenurilor aferente, care în cauză prin expertiza T.M. s-a stabilit că sunt în suprafață de 3.464 mp.
De asemenea, instanța fondului a mai reținut, că față de situația juridică a terenului, astfel cum a fost stabilită potrivit celor arătate mai sus, în mod nelegal s-a încheiat anterior între părți un contract de concesiune pentru o suprafață de teren de 7.000 mp. situată în Bacău, deși reclamanta nu a folosit integral această suprafață.
Ca urmare, reclamanta a procedat conform procesului verbal din 1 septembrie 1998, la restituirea acestei suprafețe de teren către Primăria Bacău, iar diferența de teren aferentă activelor, a rămas în continuare în folosința acesteia.
Apelul declarat împotriva sus-menționatei sentințe de pârâta Primăria municipiului Bacău a fost admis prin decizia nr. 47 din 4 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, și ca urmare hotărârea primei instanțe a fost schimbată în tot, și pe fond acțiunea a fost respinsă, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
Pentru a adopta această decizie, instanța de apel a reținut în esență, că potrivit art. 38 lit. f) din Legea nr. 215/2001, numai Consiliul Local are atribuții privind administrarea domeniului public și domeniului privat al comunei sau orașului, care, potrivit aceluiași articol lit. h) hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor.
A mai reținut instanța de apel, că, de altfel, potrivit art. 91 din același act normativ, primarul, respectiv primăria, aduce la îndeplinire hotărârile consiliilor locale, și deci pe cale de consecință nu se pot substitui consiliilor locale și atribuțiilor acestora.
împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, reclamanta SC M. SRL Bacău, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Se susține în esență că, în mod greșit, instanța de apel, a reținut, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Bacău și a respins pe fond acțiunea, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 66 din H.G. nr. 55/1998, odată cu activele în mod obligatoriu a fost vândut și terenul aferent. Dar așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, acțiunea nu a fost respinsă pentru că odată cu vânzarea celor două hale nu s-ar fi vândut și terenul aferent ci pentru că, Primăria municipiului Bacău, care a fost chemată în judecată nu ar avea calitate procesuală pasivă, întrucât asupra vânzării, concesionării sau închirierii unor bunuri care fac parte din domeniul public sau privat al statului hotărăște nu Primăria ci Consiliul Local potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001.
Or, în contextul în care, primăria este un organ executiv, aceasta trebuia obligată să concesioneze terenul în discuție, mai ales dacă se are în vedere faptul că cea care a somat-o pe reclamantă să demoleze cele două hale, pe care le-a dobândit în baza unor acte legale, și să elibereze terenul aferent care nu s-a făcut nici o dovadă că ar fi proprietatea Consiliului Local, a fost Primăria municipiului Bacău.
Ca atare, arată recurenta în continuare, a fost nevoită să acționeze în judecată Primăria municipiului Bacău, întrucât potrivit art. 68 lit. v) din Legea nr. 215/2001, și primarul este obligat să administreze bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al statului, astfel că, în raport de toate cele arătate, a fost nevoită să sesizeze instanța, pentru ca Primăria municipiului Bacău să fie obligată să aducă la îndeplinire dispoziția imperativă prevăzută la art. 130 din H.G. nr. 577/2002, de concesionare a terenului aferent celor două active care au fost privatizate prin vânzare la licitație publică.
în consecință, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și respingerea apelului pârâtei declarat împotriva sentinței instanței de fond.
Recursul este fondat.
Este adevărat că, potrivit art. 38 lit. f) din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local are atribuții de administrare a domeniului public și domeniul privat al statului, și că la lit. h) din același articol, se stipulează că tot consiliul local hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor. însă, în speță, reclamanta nu a solicitat obligarea consiliului local să hotărască vânzarea terenului aferent celor două hale, care le-a dobândit ca efect al privatizării, ci dimpotrivă a cerut, ca Primăria municipiului Bacău să fie obligată să-i concesioneze o parte din terenul aferent celor două hale pe care le-a cumpărat în procesul de privatizare, prin vânzare la licitație publică.
Or, în contextul în care Primăria municipiului Bacău a somat-o pe reclamantă prin adresa nr. 14451 din 23 aprilie 2003 să elibereze terenul în discuție, recunoscând expres că acesta îi aparține, este evident că numai printr-o interpretare greșită a probelor de la dosar, instanța de apel, a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a dispus pe fond respingerea acțiunii, în loc să respingă apelul pârâtei.
Așa fiind, s-a admis recursul reclamantei, s-a casat decizia atacată și s-a respins apelul pârâtei declarat împotriva sentinței instanței de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5175/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5219/2004. Comercial → |
|---|
