ICCJ. Decizia nr. 5315/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta A.P.A.P.S. București, în contradictoriu cu SC S. SA și SC P.C.M.C. SRL, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite a tuturor actelor de executare inițiate asupra SC S. SA, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Judecătoria Călărași investită cu soluționarea acestei cereri, prin sentința nr. 2702/2004, a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.
Pentru a hotărî astfel, asupra excepției de necompetență materială pe care a invocat-o din oficiu, judecătoria a reținut că în cauză sunt aplicabile, prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură care privesc drepturi și obligații, în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competența curții de apel, în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Ca urmare, în conformitate cu articolul citat raportat la art. 158 și art. 159 C. proc. civ., a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel București.
Primind dosarul, secția comercială a Curții de Apel București a examinat excepția necompetenței materiale invocată de intimata P.C.M.C. SRL București și a stabilit că instanța competentă să judece contestația la executare este judecătoria, întrucât art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 se referă la acele cereri prin care se contestă din diverse motive creanțele preluate de A.V.A.S.
Cum în speță creanța nu a fost contestată și cum contestația nu privește un titlu, pe care A.V.A.S. l-ar fi comunicat cu ocazia procedurii de executare, Curtea a considerat că declinarea competenței de către judecătorie este lipsită de suport legal.
Cu aceste argumente, Curtea de Apel București, secția comercială și-a declinat competența, în favoarea Judecătoriei Călărași, iar în temeiul art. 20 C. proc. civ., a constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționare.
Asupra conflictului negativ de competență, înalta Curte reține:
A.V.A.S. a contestat executarea pornită de creditoarea SC M.T.E. SRL, împotriva debitoarei S. SA Călărași, pentru suma de 500.000 dolari S.U.A., cu motivarea că potrivit O.U.G. nr. 51/1998 a pornit executarea silită pentru valorificarea creanței preluate de la B.C.R., prin contractul de cesiune de creanță nr. 55038/822 din 10 decembrie 1999 și actele adiționale la acesta și că a comunicat debitoarei titlul executoriu.
Fiind creanță preluată la datoria publică, A.V.A.S. a invocat dreptul de preferință conferit de lege în vederea valorificării creanței sale.
Cum în speță executarea s-a pornit de creditoarea SC M.E., A.V.A.S. se află în situația de a-și valorifica dreptul de preferință în cadrul unei proceduri, care se află în curs iar cererile formulate în legătură cu desfășurarea acestei proceduri se soluționează de instanța de executare, judecătoria, care a fost corect investită.
Este adevărat că Legea nr. 409/2001 a instituit reguli speciale privind executarea silită, dar tot această lege nu exclude aplicarea dispozițiilor C. proc. civ., în situațiile care nu vizează cereri prevăzute de art. 45 din legea citată.
Cu alte cuvinte, în cazul de față, pentru soluționarea incidentului ivit cu ocazia declanșării executării silite de către creditoarea SC M.E. SRL a fost bine investită judecătoria, concluzia instanței de apel în legătură cu buna administrare a justiției fiind corectă sub aspectele deja examinate, care au ținut de obiectul cererii formulată de A.V.A.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5291/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5292/2004. Comercial → |
|---|
