ICCJ. Decizia nr. 5349/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 14344 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A.B.C. SA în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL prin care s-a solicitat evacuarea pârâtei din spațiul proprietatea reclamantei cu sediul în București și constatarea rezilierii de drept a contractului de asociere în participațiune nr. 6913 din 6 noiembrie 1996 completat cu actele adiționale ulterioare, în temeiul art. 14 din contract.
Instanța de fond a reținut că părțile contractului de asociere în participațiune nu au stipulat un pact comisoriu expres pentru situația invocată de reclamant și anume aceea constând în refuzul de a semna un act adițional, fără suport fiind și susținerea reclamantei cu privire la neachitarea de către pârâtă a cotei de TVA, întrucât aceasta este încorporată în factură.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 88 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, la 17 martie 2004.
Instanța de apel a confirmat soluția și motivarea primei instanțe cu privire la inexistența unui pact comisoriu expres în contractul de asociere și a faptului că TVA-ul, inclus fiind în factură a fost achitat de pârâtă, înlăturând, astfel, criticile apelantei cu privire la netemeinicia hotărârii atacate.
în contra acestei decizii reclamanta SC A.B.C. SA București a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii.
Motivele de recurs indicate sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Dezvoltarea în fapt a motivelor referă la un singur aspect și anume aprecierea probelor cu privire la executarea obligației pârâtei de plată a cotei TVA, respectiv a procesului verbal întocmit de organele de control financiar la 1 ianuarie 2002 și a facturii din 22 august 2002.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile limitativ prevăzute de acesta.
Cum indicarea de către recurentă a motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., este una formală, dezvoltarea lor în fapt relevând numai critici cu privire la netemeinicia hotărârii atacate, iar nu la nelegalitatea acesteia, înalta Curte a respins recursul declarat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5292/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5338/2004. Comercial → |
|---|
