ICCJ. Decizia nr. 536/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.536/2004
Dosar nr. 9072/2001
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC. E.M. SRL Sibiu, a solicitat, ca prin hotărârea care se va pronunţa, să fie obligată pârâta, SC. I.R.I.C. SA, la plata sumei de 180.000.000 lei daune produse ca urmare a nerespectării contractului de asigurare încheiat de părţile în proces.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 7970 din 30 noiembrie 2000, a admis acţiunea precizată şi a obligat-o pe pârâtă la 161.241.891 lei despăgubiri şi la 10.195.000 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că aceasta din urmă nu a respectat condiţiile generale prevăzute în contractul de asigurare.
Apelul pârâtei, SC. I.R.I.C. SA, declarat împotriva sentinţei fondului, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 1133 din 3 septembrie 2001.
În lipsa motivelor de apel, Curtea a examinat cauza în întregul său şi a ajuns la concluzia că situaţia de fapt a fost corect stabilită, şi că fiecare afirmaţie din considerentele sentinţei şi-a găsit corespondent în probele administrate.
În esenţă, s-a reţinut că spaţiul din care s-au sustras bunurile era asigurat, că procesul verbal de constatare atestă înştiinţarea furtului comis, şi că procesul verbal de custodie, la care s-a referit pârâta, a fost înlăturat justificat de instanţă, pentru că nu conţinea adresa locului de depozitare a mărfii şi nici alte elemente din care să rezulte că este vorba de aceleaşi bunuri furate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta, SC. I.R.I.C. SA, prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., fără să le dezvolte separat.
Recurenta a susţinut că la dosarul cauzei nu s-au regăsit motivele de apel, că instanţa a analizat soluţia în conformitate cu art. 292 alin. (2) C. proc. civ., motiv care o îndreptăţeşte să solicite rejudecarea în fond a cauzei şi respingerea pretenţiilor formulate împotriva sa.
În esenţă, au fost formulate următoarele critici:
- Nu a fost respectată clauza de încunoştiinţare, în legătură cu depozitarea bunurilor şi volumul acestora, aşa încât asigurătorul nu are obligaţia de despăgubire.
- Nu au fost respectate prevederile art. 4 din condiţiile generale, şi nici condiţiile speciale din contractul de asigurare privind dotarea spaţiului cu mijloace de protecţie contra furtului.
- Nu s-a făcut dovada bunurilor furate cu documente contabile.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului nr. 1069/2001, al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, se constată că apelul era nemotivat şi că, totuşi, instanţa a luat în discuţie problemele de fapt şi de drept care au fost dezbătute de instanţa de fond.
Susţinerea recurentei, că apelul a fost trimis prin poştă dar nu a ajuns la tribunal, nu poate fi primită, întrucât la dosar nu au fost depuse dovezile (borderoul şi recipisa) care să ateste trimiterea. Mai este de observat că la fila 24 apel se află motivele de apel, care poartă ca dată a înregistrării 4 septembrie 2001. Această dată este ulterioară pronunţării deciziei din apel şi este cu mult peste termenul de 15 zile socotit de la data primirii motivării, conform dovezii de la fila 122 fond, care atestă că sentinţa motivată a fost comunicată la 9 martie 2001.
Aşadar, motivele care au fost formulate în recurs, în condiţiile în care această cale de atac nu are caracter devolutiv, nu se impun a fi examinate, întrucât, nu s-ar putea omisso medio să se treacă prin acest procedeu, peste o altă cale de atac (apelul) pusă la îndemână părţii, care este nemulţumită de soluţia pronunţată în primă instanţă.
De altfel, instanţa de apel a examinat sentinţa şi a constatat, în raport de probele administrate, că mărfurile a căror contravaloare s-a solicitat cu titlu de despăgubiri se aflau în spaţiul asigurat, şi că astfel a fost respectat art. 4 din Condiţiile Generale invocate de recurentă.
De asemenea, s-a dovedit în cauză că spaţiul a fost asigurat conform cerinţelor condiţiilor speciale (p.v. nr. 7395 din 22 aprilie 1998) şi, în fine, că despăgubirea acordată a avut în vedere inventarul scriptic întocmit de reclamantă. Acest înscris a fost admis ca probă, în condiţiile în care, părţile nu au convenit un mod de calcul pentru eventuale despăgubiri şi nici nu au numit înscrisurile care trebuie să ateste realitatea şi prezenţa acestor bunuri la momentul constatării pagubei.
Pentru toate aceste motive, urmează ca recursul, conform art. 312 C. proc. civ., să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, S.C. I.R.I.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1133 din 3 septembrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 537/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 534/2004. Comercial → |
|---|
