ICCJ. Decizia nr. 561/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.561/2004
Dosar nr. 8670/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 ianuarie 2001, reclamanta, R.G., a chemat în judecată pe pârâta, SC A.N. SRL Slatina, reprezentată de asociatul unic A.M.M., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună evacuarea pârâtei din spaţiul comercial în suprafaţă de 26 m.p., situat în Slatina, jud. Olt, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta, a arătat că în urma licitaţiei organizate de SC O.T. SA Slatina, a adjudecat un spaţiu comercial în suprafaţă de 93 m.p., conform procesului verbal de adjudecare din 8 mai 1992, şi că ulterior, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 45211/21 mai 1992, a devenit proprietara exclusivă a acestuia.
Din suprafaţa menţionată, pârâta a deţinut, în baza contractului de locaţie, suprafaţa de 26 m.p. pe care a continuat s-o folosească până în anul 1995, când contractul de locaţie a expirat, această situaţie, constituind una din clauzele din contractul de vânzare-cumpărare.
În urma intervenirii, anterior expirării contractului de locaţie, a unor neînţelegeri între părţile litigante, pârâta a promovat o acţiune în constatare, la judecătoria Slatina, care, după mai multe cicluri procesuale, a fost soluţionată definitiv prin Decizia nr. 1313 din 13 decembrie 1999, a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, în sensul că s-a menţinut sentinţa nr. 1085/6 iulie 1999, pronunţată de Tribunalul Olt, prin care a fost respinsă atât acţiunea în constatare formulată de pârâtă, cât şi cererea de evacuare introdusă de reclamantă, astfel că pârâta continuă să folosească fără drept spaţiul în discuţie.
Mai susţine reclamanta, că instanţele care au soluţionat pricina, ar fi recomandat pârâtei să introducă o acţiune în realizarea dreptului, pe baza promisiunii de vânzare-cumpărare, însă aceasta nu a promovat o astfel de acţiune din anul 1992.
În apărare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii principale, pe motiv că în cauză ar exista autoritate de lucru judecat, iar pe cale reconvenţională a cerut să se constate că este proprietara exclusivă a suprafeţei de 26 m.p. din spaţiul în litigiu, pentru care a achitat preţul corespunzător, stabilit prin convenţia încheiată cu reclamanta.
Prin sentinţa nr. 196 din 12 aprilie 2001, Tribunalul Olt, Slatina. secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta, R.G. împotriva pârâtei, SC A.N. SRL Slatina, având ca obiect evacuarea pârâtei din spaţiul în suprafaţă de 26 m.p., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă prin care aceasta a solicitat constatarea calităţii de proprietar al spaţiului în suprafaţă de 26 m.p., ca neîntemeiată, reţinând că în cauză există autoritate de lucru judecat.
De asemenea, a fost respinsă ca tardiv depusă, cererea intitulată „precizări la cererea reconvenţională" formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa nr. 1085 bis din 6 iulie 1999, pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr. 4434/1999, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în constatare a dreptului de proprietate formulată de SC A.N. SRL Slatina, prin reprezentant legal, împotriva pârâtei, R.G. (reclamantă în cauza de faţă), şi ca neîntemeiată cererea reconvenţională având ca obiect evacuarea reclamantei, SC A.N. SRL Slatina.
În consecinţă, faţă de sentinţa nr. 1085 bis din 6 iulie 1999, rămasă definitivă şi irevocabilă, prima instanţă a reţinut că în cauză există autoritate de lucru judecat, fiind identitate de obiect, cauză şi părţi.
A mai reţinut prima instanţă, că, întrucât cererea pârâtei, SC A.N. SRL Slatina, intitulată „precizare la cererea reconvenţională", a fost depusă la încheierea dezbaterilor în fond, şi aceasta urmează a fi respinsă ca tardiv introdusă.
Împotriva susmenţionatei sentinţe, au declarat apel, atât reclamanta, R.G., cât şi pârâta, SC A.N. SRL Slatina.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 820 din 29 august 2001, a respins ca nefondate ambele apeluri, reţinând în fundamentarea soluţiei că bine a considerat prima instanţă, că în cauză există autoritate de lucru judecat, şi că de asemenea cererea intitulată „precizări la cererea reconvenţională" formulată de pârâta, SC A.N. SRL, a fost depusă tardiv, situaţie în care soluţia de respingere şi a acestei cereri este temeinică.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, reclamanta, R.G., şi pârâta, SC A.N. SRL Slatina.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, R.G., se constată că aceasta reia, sub forma criticilor îndreptate împotriva deciziei atacate, susţinerile făcute la fond şi care au constituit ulterior şi motive de apel, invocând ca motive de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Astfel, susţine că în mod greşit instanţele, cu referire specială la instanţa de apel, au reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ., care statuează autoritatea de lucru judecat, deoarece, deşi în speţă există identitate de părţi şi obiect, totuşi cauza este diferită, întrucât când a fost respinsă cererea reconvenţională a reclamantei formulată în dos. nr. 4434/1999 al Tribunalului Olt, Slatina, având ca obiect evacuarea, instanţa nu a analizat titlul său de proprietate, ci soluţia s-a bazat pe o convenţie nedefinitivă încheiată între părţi, în temeiul căreia reclamanta din acel dosar (pârâta în cauza de faţă) ar fi fost îndreptăţită să formuleze o acţiune în realizarea dreptului şi nu o acţiune în constatare.
Or, în condiţiile în care pârâta nu şi-a valorificat drepturile nici după 2 ani de la data pronunţării soluţiei, şi nici în prezentul dosar nu a introdus o acţiune în revendicare, reclamanta a invocat în favoarea sa nu existenţa promisiunii de vânzare (care putea constitui eventual temeiul acţiunii în revendicare pe care pârâta nu a formulat-o), ci a titlului de proprietate concretizat în contractul de vânzare cumpărare nr. 452111/21 mai 1992, ceea ce duce la concluzia că pricinile aveau cauze diferite, şi ca atare, discutabil s-a reţinut, în speţă, excepţia autorităţii de lucru judecat, cu consecinţa respingerii acţiunii şi respectiv a apelului.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Corect a reţinut instanţa de apel, la fel ca instanţa de fond, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1201 din C. civ., referitoare la autoritatea de lucru judecat, deoarece în litigiile care au avut loc între părţi, respectiv cel care a format obiectul dosarului nr. 4434/1999 şi cel ce formează obiectul dosarului de faţă, există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, şi deci că operează excepţia autorităţii de lucru judecat.
Faptul că cererea reconvenţională formulată de reclamanta, R.G., în calitate de pârâtă în primul dosar (4434/1999), a fost respinsă ca neîntemeiată, fără ca instanţa fondului să analizeze titlul său de proprietate, şi că această soluţie s-a bazat pe o convenţie ulterioară, nedefinitivă, încheiată între părţi, în temeiul căreia s-a concluzionat că reclamanta, SC A.N. SRL, din acel dosar (nr. 4434/1999), ar fi îndreptăţită să introducă o acţiune în realizarea dreptului şi nu în constatare, nu poate înlătura concluzia celor două instanţe, în sensul că cele două cauze ar avea cauze diferite, şi deci, că în speţă s-a reţinut greşit că operează autoritatea de lucru judecat, din moment ce cauza celor două litigii este aceeaşi, adică constatarea dreptului de proprietate al reclamantei şi asupra spaţiului în suprafaţă de 26 m.p. din care s-a solicitat evacuarea pârâtei din totalul suprafeţei de 93 m.p., cumpărată de aceasta în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 452111/21 mai 1992.
În concluzie, bine instanţele au reţinut că, cele două pricini au aceeaşi cauză, şi deci că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ., adică cu alte cuvinte, că operează autoritatea de lucru judecat.
Aşa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de pârâta, SC A.N. SRL, se constată că acesta critică soluţiile pronunţate în cauză, pe motiv că deşi a depus la fond o cerere de modificare a cererii reconvenţionale iniţiale, prin care a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra spaţiului în suprafaţă de 26 m.p. şi ca urmare prin precizările din 9 aprilie 2001, a solicitat ca reclamanta să fie obligată să-i lase, în liniştită proprietate şi deplină folosinţă, spaţiul în suprafaţa menţionată mai sus (adică cu ale cuvinte a transformat acţiunea în constatarea dreptului într-o acţiunea în realizare), totuşi, prima instanţă a respins ca tardiv introduse aceste precizări, astfel că, instanţa de apel, respingând apelul şi menţinând soluţia, a pronunţat la rândul ei o decizie criticabilă mai ales în contextul în care, în concluziile orale reclamanta, R.G., prin apărătorul său, a recunoscut calitatea de proprietar a pârâtei pentru suprafaţa de 26 m.p. revendicată de aceasta, şi deci, cererea modificatoare era întemeiată.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea probelor administrate în cauză, rezultă că, în prezentul dosar, instanţa fondului a fost investită cu acţiunea principală formulată de reclamanta R.G., împotriva pârâtei, SC A.N. SRL, prin care reclamanta a solicitat a se dispune evacuarea pârâtei din spaţiul comercial în suprafaţă de 26 m.p., precum şi cu cererea reconvenţională introdusă de pârâtă, prin care aceasta a solicitat tribunalului, să constate că este proprietara exclusivă a unui spaţiu în suprafaţă de 26 m.p., din al cărei preţ a fost achitat din totalul suprafeţei de 93 m.p., cumpărată de reclamantă potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 45211/21 mai 1999.
Deci, instanţa fondului era datoare, ceea ce de fapt a şi făcut, să se pronunţe numai în limitele investirii şi pe cale de consecinţă, să administreze probe, numai în raport de cadrul procedural stabilit de părţi.
Ca atare, cum pârâta a depus precizările prin care a transformat obiectul cererii reconvenţionale iniţiale, prin care solicitase constatarea dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial, în suprafaţă de 26 m.p., în acţiune în realizarea dreptului, respectiv într-o acţiune în revendicare, abia la data de 9 aprilie 2001, după încheierea dezbaterilor şi judecarea cauzei în fond, se constată că indiferent de susţinerile pârâtei şi de dispoziţiile legale pe care aceasta îşi fundamentează criticile, bine tribunalul a considerat că precizările la cererea reconvenţională au fost depuse tardiv, şi a dispus respingerea acestora ca atare.
Pe cale de consecinţă, instanţa de apel, respingând apelul pârâtei şi menţinând sentinţa primei instanţe, a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta, R.G., şi pârâta, SC A.N. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 820 din 29 august 2001, a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 630/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 791/2004. Comercial → |
|---|
