ICCJ. Decizia nr. 5390/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2174 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.I. SRL Iași în contradictoriu cu pârâtele SC M. SRL Sadova și SC E.F.P. Franța, împotriva căreia s-a renunțat la judecată și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 46.500 franci francezi sau echivalentul în lei din ziua plății, cu titlu de preț și suma de 11.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 78 din 22 aprilie 2004, Curtea de Apel, Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC M. SRL Sadova, împotriva sentinței mai sus menționate.
în motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că în mod corect s-a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului SC M. SRL Sadova, având în vedere că, într-adevăr, reclamanta a facturat inițial serviciile prestate către secund-pârâta, dar dat fiind refuzul de plată manifestat și faptul că ambele societăți au fost beneficiarele transportului, s-a operat refacturarea către SC M. SRL, beneficiar al transportului, fără însă a primi plata serviciilor.
Corect s-a mai reținut, de asemenea, și că reclamanta, în virtutea relațiilor contractuale anterioare, avute cu pârâtele, a acceptat cu bună-credință comenzile, asumându-și astfel calitatea de mandatar al acestora.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M. SRL Sadova, întemeindu-se pe dispozițiile art. 7 - art. 10 C. proc. civ. și susținând că raporturile contractuale de transport s-au încheiat cu E.F.P. și faptul că această societate a intrat în lichidare, nu înseamnă că datoria certă, necontestată a acesteia către reclamantă, precum și răspunderea pot fi transferate prin voința unică a reclamantei asupra altei societăți, cu care nu s-a aflat în raport contractual, numai pe considerentul că H.M.M. a fost administratorul societății franceze debitoare intrate în lichidare. în consecință, a solicitat desființarea hotărârilor pronunțate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Examinând prezenta cerere de recurs, sub aspectul regularității formulării ei, se constată că recurenta SC M. SRL Sadova nu a menționat toate elementele sale de identificare, astfel cum prevăd dispozițiilor art. 3021alin. (2) lit. a) C. proc. civ., în sensul că cererea sa, în preambul, cuprinde denumirea societății și adresa, dar nu menționează numărul de înmatriculare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare, codul fiscal și contul bancar.
Totodată, cererea de recurs nu îndeplinește nici cerințele lit. d) din textul legal mai sus-menționat, deoarece nu este semnată de reprezentantul legal al societății, ci doar de avocatul A.H. care are împuternicire de redactare a recursului, dar nu și de reprezentare și susținere în fața instanței de recurs.
în consecință, față de cele mai sus arătate, se reține că recursul declarat în cauză de pârâta SC M. SRL Sadova nu îndeplinește cerințele de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 3021C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 308 pct. 4 din același cod și, drept urmare, se constată nulitatea lui în raport de art. 3021C. proc. civ.
în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă SC F.I. SRL Iași, în sumă de 10.000.000 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5484/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4933/2004. Comercial → |
|---|
