ICCJ. Decizia nr. 5487/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5487/2004
Dosar nr. 10030/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele A.P.P.S. RA Bucureşti şi SC T.B.N., pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa instanţa să le oblige pe pârâte să-i plătească suma de 3.285.916 dolari S.U.A. cu titlu de sumă datorată în temeiul art. 5 pct. 2 din înţelegerea semnată la data de 2 octombrie 1991.
Pârâta A.P.P.S. RA Bucureşti a formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantei – pârâte la plata sumei de 1.614.832 mărci germane, 167.213 dolari S.U.A., 99.328 A.T.S., 287.612 B.F.R., 48.203.208 lei şi a ridicat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei pârâte.
Prin sentinţa civilă nr. 1478 din 13 aprilie 1998, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins excepţia dreptului la acţiune ridicată de pârâta reclamantă A.P.P.S. – RA Bucureşti, a respins acţiunea principală şi a anulat ca insuficient timbrată cerere reconvenţională.
Împotriva acestei decizii, reclamanta pârâtă a declarat apel care a fost admis şi în consecinţă a fost desfiinţată sentinţa civilă atacată trimiţându-se cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal, aşa cum rezultă din Decizia civilă nr. 1970 din 14 decembrie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Rejudecând cauza Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea precizată şi cererea reconvenţională şi după compensarea datoriilor reciproce a obligat-o pe pârâta reclamantă să plătească reclamantei – pârâte suma de 275.330 dolari S.U.A., compensând şi cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 4520 din 27 iulie 2000.
Reclamanta SC R. Bucureşti a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Prin Decizia nr. 66 A din 11 martie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată şi pe fond a obligat pârâtele – reclamante la plata sumei de 2.010.880 dolari S.U.A. plus 1.115.619.996 lei cheltuieli de judecată în fond, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei. A obligat de asemenea intimatele la plata sumei de 846.795.050 lei cheltuieli de judecată în apel.
Recursul declarat de A.P.P.S. RA Bucureşti împotriva acestei decizii a fost admis de C.S.J., secţia comercială, prin Decizia nr. 6675 din 8 noiembrie 2002 conform căreia a fost casată Decizia atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
După casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul declarat de SC R. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 4520 din 27 iulie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că pe fond a admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC R. SA Bucureşti şi le-a obligat pe pârâtele A.P.P.S. RA şi A.P.P.S. RA, sucursala de Transport Bucureştii Noi la plată către reclamantă a sumei de 1.420.330,83 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare avans la contractul „Înţelegere" din 2 octombrie 1991 şi 15 % cotă parte din beneficii, sumă achitabilă în lei la rata de schimb a B.N.R. din ziua plăţii efective, rezultată în urma compensării creanţelor. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, aşa cum rezultă din Decizia comercială nr. 193 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva acestei decizii pârâta reclamantă A.P.P.S. RA a formulat cerere de recurs, care nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 3021 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, conform art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:
1. Numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea, sediul, precum şi după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, Cod fiscal şi contul bancar.
Faţă de această dispoziţie se constată că recurenta a menţionat în cererea sa de recurs numai denumirea şi sediul regiei autonome, celelalte menţiuni privitoare la înmatricularea în Registrul Comerţului, codul unic de înregistrare, Cod Fiscal, cont bancar, nefiind cuprinse în această cerere.
Cum dispoziţia art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., este imperativă, urmează a se constata nulitatea recursului.
Apărarea recurentei, în sensul că neindicarea numărului de înmatriculare, codului unic de înregistrare, a atributului fiscal şi a contului bancar nu constituie motiv de nulitate a recursului, întrucât această lipsă poate fi acoperită, nulitatea la care face referire codul de procedură civilă fiind o nulitate relativă, nu poate fi primită, având în vedere următoarele considerente.
Nulitatea este sancţiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de validitate a actului juridic.
Nulitatea cererii de recurs pentru neîndeplinirea condiţiilor privitoare la indicarea menţiunilor obligatorii pe care aceasta trebuie să le conţină a fost prevăzută odată cu modificarea Codului de procedură civilă, prin OG nr. 58/2003, când a fost introdus art. 3021. Prin Legea nr. 195/2004 a fost indicat caracterul absolut al nulităţii actelor juridice încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ.
Nulitatea absolută sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice imperative, de ordine publică care instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic.
Cum textul art. 302 alin. (1) C. proc. civ., instituie condiţia validităţii cererii de recurs, ca fiind menţiunea numelui, sediului, înmatriculării la registrul comerţului, codului unic de înregistrare, codului fiscal, cont bancar, sub sancţiunea nulităţii, pe care o precizează imperativ, nu poate fi contestat caracterul absolut al nulităţii. Textul nu prevede o dispoziţie, în sensul remedierii sau acoperirii acestor lipsuri după încheierea actului juridic, ci condiţiile sunt cerute a fi respectate la încheierea actului juridic, deci a formulării cererii de recurs, fără a mai exista posibilitatea remedierii lor.
În acest context urmează a se constata nulitatea recursului.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata – reclamantă SC R. SA Bucureşti, se constată că acestea nu au fost dovedite de intimată prin înscrisuri originale sau copii certificate, motiv pentru care cererea sa urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de A.P.P.S. RA împotriva deciziei nr. 193 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Respinge cererea formulată de intimata SC R. SA Bucureşti privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5493/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5485/2004. Comercial → |
|---|
