ICCJ. Decizia nr. 5616/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea precizată, reclamanta S.C. S. SA prin lichidator a solicitat în contradictor cu S.C. să se constate nulitatea absolută a convenției de vânzare cumpărare cuprinsă în factura fiscală întocmită la 15 octombrie 2001, în raport de prevederile art. 948 C. civ. și art. 40 din Legea nr. 64/1995 republicată, deoarece:
- înstrăinarea a avut loc după data deschiderii procedurii falimentului, iar bunurile înstrăinate se aflau sub sechestru instituit de I.P.J. Prahova;
- fiind în lichidare judiciară, debitoarea S.C. S. SA nu avea capacitatea de exercițiu de a-și înstrăina bunurile.
Tribunalul Prahova, secția comercială, prin sentința nr. 194 din 10 februarie 2004, a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârât și a respins, în consecință, acțiunea ca inadmisibilă, reținând că actul a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată nu se încadrează în prevederile art. 44 din Legea 64/1995, iar promovarea acțiunii de față nu intră în atribuțiile lichidatorului enumerate de art. 23 din aceeași lege.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, prin decizia nr. 270 din 30 martie 2004, motivat de faptul că acțiunea în anulare a facturii fiscale a fost promovată la data de 13 ianuarie 2004, cu depășirea termenului de un an, prevăzut de art. 44 din Legea nr. 64/1995, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu au fost dovedite existența cauzei ilicită și concertul fraudulos la momentul încheierii convenției, ca de altfel nici instituirea sechestrului asupra bunurilor înstrăinate.
în contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. S. SA Muntenia Telegraf prin lichidator S.C. E. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând că:
- instanța de apel nu a răspuns la motivele de apel formulate;
- deși acțiunea a fost respinsă de instanța de fond pe o excepție, prin decizia atacată se examinează fondul pricinii.
Recursul este fondat:
Prima instanță a respins, ca inadmisibilă, acțiunea promovată de reclamantă cu motivarea că obiectul acesteia: constatarea nulității transferului de proprietate asupra unor bunuri mobile (autoturism) excede cadrului normativ al Legii nr. 64/1995, actul juridic fiind încheiat de vânzătoare ulterior declarării sale în faliment.
Sentința instanței de fond greșit a fost menținută de instanța de apel, care, de altfel, pe de o parte confirmă caracterul inadmisibil al acțiunii din perspectiva prevederilor art. 23,art. 44 și art. 46 din Legea nr. 64/1995 republicată, iar, pe de altă parte, cu încălcarea art. 297 C. proc. civ., analizează în considerentele sale pricina pe fond.
Aceasta deoarece, prin încheierea Tribunalului Prahova din 1 octombrie 2001, definitivă și executorie reclamanta a fost declarată în faliment, numindu-se și lichidator, iar potrivit art. 78 din Legea nr. 64/1995 republicată, deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele.
Din acest motiv acțiunea în constatarea nulității a fost promovată pe temeiul art. 948 C. proc. civ., invocându-se lipsa capacității de exercițiu, întrucât actul de înstrăinare în speță a fost încheiat de debitor la 15 octombrie 2001, după ce acestuia i-a fost ridicat dreptul de a dispune de bunuri, iar nu în temeiul art. 44 - art. 46 din Legea nr. 64/1995.
în atare situație, procedura de soluționare a acțiunii de față este procedura de drept comun, competența în fond aparținând tribunalului, iar nu judecătorului sindic.
Este de observat că art. 40 în redactarea reprodusă de reclamantă și care, sancționează expres cu nulitate, actele de natura celui în speță a intrat în vigoare ulterior încheierii convenției de înstrăinare, modificarea textului fiind operată prin O.G. nr. 38/2002 și respectiv prin Legea nr. 149/2004.
Așa fiind, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a modificat decizia, în sensul că a admis apelul declarat împotriva sentinței și a evocat fondul, a trimis cauza la instanța de apel pentru soluționarea lui.
| ← Contract de gaj. Bilet la ordin. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5089/2004. Comercial → |
|---|
