ICCJ. Decizia nr. 5756/2004. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 19 august 2003, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov, a solicitat ca în contradictoriu cu SC I. SA Brașov, instanța de judecată să dispună, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii adunării generale a acționarilor societății pârâtei, din data de 24 iulie 2003, referitoare la reducerea capitalului social cu pierderile contabile înregistrate la 31 decembrie 2001 și 31 decembrie 2002, actualizarea imobilizărilor corporale din patrimoniul SC I. SA Brașov și majorarea capitalului social cu aporturi în numerar, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a aceleiași hotărâri.
în motivarea cererii, invocând calitatea sa de acționar la societatea pârâtă, reclamanta a arătat că punerea în executare a hotărârii atacate ar conduce la modificarea capitalului social al societății comerciale pârâte cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.
în sensul celor menționate, reclamanta a susținut că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea legii și a actelor constitutive ale pârâtei, iar punerea în executare a acestei hotărâri ar produce modificări semnificative în structura acționariatului și a capitalului social, cu efecte negative asupra acționarilor actuali, cu referire la participarea la capitalul social, dreptul de vot și organizarea activității societății comerciale.
Prin sentința nr. 3883/ C din 7 octombrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea de suspendare a executării hotărârii adunării generale a acționarilor SC I. SA Brașov, din data de 24 iulie 2003.
S-a reținut că acțiunile emise de pârâtă au fost deja suspendate de la tranzacționare, până la finalizarea operațiunii de majorare a capitalului social, așa că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute în art. 581 C. proc. civ., în sensul că nu se constată existența pericolului iminent ce ar antrena cauzarea unui prejudiciu ce nu ar putea fi înlăturat printr-o altă modalitate.
Totodată, eventuala suspendare a executării hotărârii adunării generale a acționarilor, ca urmare a admiterii cererii reclamantei, ar veni în contradicție cu interesul social, care trebuie să primeze.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 189/ F din 6 februarie 2004, a anulat recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, în cadrul procedurii admisibilității în principiu a recursului, instanța a constatat că reclamanta a declarat recurs fără a indica nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
Drept urmare, instanța a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 308 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 11 din O.U.G. nr. 58/2003.
împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov a formulat contestație în anulare, întemeiată pe art. 318 C. proc. civ.
în susținerea căii de atac extraordinare formulate, contestatoarea a arătat că hotărârea atacată este greșită, în raport de împrejurarea necomunicării deciziei redactate.
Contestația în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficiență principiului constituțional statuat prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privitor la exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale, precum și a celui privitor la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor acestuia determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual civilă a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, menit a asigura realizarea drepturilor părților.
în consecință, cum inadmisibilitatea privește, între altele, contestarea legitimității căii procesuale alese de parte, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor în condițiile legii, cu o cale de atac aptă a provoca controlul judiciar al hotărârii atacate.
Este de reținut în acest sens că principiul constituțional al egalității în fața legii privește respectarea riguroasă a condiției asigurării egalității de tratament al persoanelor aflate în situații identice.
în cauză, secția comercială a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov.
Potrivit art. 308 alin. (1) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data judecării căii de atac exercitate de reclamanta menționată "președintele instanței sau președintele secției, primind cererea de recurs și dosarul, stabilește un complet format din 3 judecători, care va decide asupra admisibilității în principiu a recursului".
în raport de acest text, procedura verificării admisibilității în principiu a recursului impunea examinarea căii de atac exercitate de partea interesată prin prisma condițiilor art. 3021C. proc. civ., privitoare la cuprinsul declarației de recurs, art. 299 din același cod, privitoare la hotărârile judecătorești susceptibile de reformare pe această cale, art. 304 din același cod, privitoare la motivele pentru care se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri, art. 303 și art. 306 din același act normativ, privitoare la condițiile motivării și sancțiunea neîndeplinirii în termen a obligației de arătare a motivelor de recurs și a dezvoltării acestora.
Constatând că reclamanta nu a indicat nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța a făcut aplicația art. 308 alin. (4) din același cod, și a anulat recursul.
împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în anulare.
însă, potrivit art. 308 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în condițiile acestui text "nu este supusă nici unei căi de atac".
Drept urmare, în cauză se constată neîndeplinirea uneia din condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea căii de atac prevăzute de legea procesual civilă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins contestația în anulare formulată de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5775/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5167/2004. Comercial → |
|---|
