ICCJ. Decizia nr. 5167/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2003 la Tribunalul Dolj, reclamanta SC E.S. SRL a solicitat instanței ca, pe cale de ordonanță președențială să dispună evacuarea pârâtei SC R.E.R.S. SA Timișoara, din spațiul situat în Craiova, pe care îl ocupă fără drept.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a închiriat pârâtei spațiul situat în Craiova în baza contractului de închiriere nr. 7361 din 23 iunie 2000 pe o durată de 36 luni, astfel că la data de 1 iunie 2003 contractul a expirat. Că locatarul, deși notificat prin executorul judecătoresc să părăsească spațiul, a refuzat predarea și eliberarea acestuia.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul transformării cererii de ordonanță președențială în acțiune de drept comun.
Prin sentința civilă nr. 5639 din 24 septembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată dispunând evacuarea pârâtei din spațiul deținut în Craiova și totodată a obligat pârâta să predea reclamantei spațiul în starea în care a fost preluat la data încheierii contractului de închiriere, conform celor menționate în procesul verbal de predare-primire din 24 iunie 2000.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că urmare expirării contractului de închiriere nr. 7369/2000, la împlinirea perioadei pentru care a fost convenit respectiv la 1 iunie 2003, reclamanta este îndreptățită să solicite evacuarea pârâtei și predarea spațiului în starea în care a fost preluat, în raport de prevederile art. 969 și art. 1436 alin. (1) C. civ. A mai motivat instanța fondului că apărările pârâtei referitoare la necompetența teritorială a Tribunalului Dolj, precum și cererea de suspendare a judecății, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., sunt neîntemeiate față de dispozițiile art. 6 C. proc. civ., incidente în cauză, cu privire la competența teritorială a Tribunalului Dolj. în ce privește cererea de suspendare a judecății formulate de pârâtă, instanța a reținut că plângerea penală formulată împotriva reprezentantului reclamantei are o înrâurire hotărâtoare asupra cauzei dedusă judecății.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 43 din 17 noiembrie 2003, a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentința atacată și rejudecând cauza a admis parțial acțiunea dispunând evacuarea pârâtei din spațiu.
Curtea de Apel și-a motivat decizia sub aspectul anulării în tot a sentinței pe contrarietatea dintre considerente și dispozitiv, ca motiv de nulitate, reținând că instanța de fond, în considerente menționează că reclamanta și-a precizat acțiunea, dar în practică și în dispozitiv face trimitere la cererea inițială având ca obiect ordonanța președențială și la calea de atac a apelului în 5 zile de la pronunțare.
Pe fondul cauzei, curtea de apel a reținut că reclamanta în calitate de locator și-a exprimat voința de a nu mai prelungi contractul de închiriere după expirarea duratei sale, prin notificarea din data de 24 aprilie 2003, cât și prin promovarea cererii de evacuare, astfel că pârâta, în calitate de locatoare nu mai poate opune reînnoirea tacită a locațiunii. Că, simplul fapt al posesie nu duce la prelungirea tacită a locațiunii cum pretinde pârâta.
în ce privește restituirea spațiului în starea în care a fost primit, curtea a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1431 C. civ., părțile nu au întocmit un inventar la predare, iar plata chiriei s-a făcut prin finanțarea lucrărilor de amenajare, astfel că reclamanta nu este îndreptățită să solicite predarea spațiului în starea inițială.
în contra acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC E.S.H. SRL. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul obligării pârâtei să predea spațiul în starea în care a fost preluat.
Recurenta și-a întemeiat criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greșită legii, susținând că instanța de apel în mod greșit a considerat că nu s-a procedat la predarea-primirea spațiului printr-un act corespunzător respectiv procesul verbal din 24 mai 2000. Se mai susține în dezvoltarea criticilor că, și în lipsa unui proces verbal, obligația locatarului de a preda spațiul în starea inițială se prezumă astfel cum prevăd dispozițiile art. 1432 C. civ., interpretate însă greșit de instanța de apel.
Recursul este nefondat:
Potrivit art. 1431 C. civ., locatarul trebuie să restituie lucrul în starea în care l-a primit, conform inventarului întocmit cu locatorul. Or, procesul verbal încheiat la 24 mai 2000 între cele două părți, anterior semnării contractului de închiriere nr. 7369 din 23 iunie 2000, nu face decât să enumere încăperile ce vor fi închiriate cu dotări, cum ar fi calorifer, prize, jaluzele, fără nici o referire la starea acestora.
Pe de altă parte, în contractul de închiriere semnat ulterior, la art. 7 referitor la predarea spațiului la expirarea contractului, părțile nu fac nici o mențiune cu privire la "inventarul întocmit" necesară în măsura în care i-au acordat o astfel de semnificație.
Prin urmare, instanța de apel în mod corect a reținut că, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1431 C. civ., sub aspectul consemnării într-un înscris a stării spațiului închiriat, precum și faptul că potrivit art. 8 din contractul de închiriere convenit, pârâta locatar a achitat în avans chiria datorată prin finanțarea lucrărilor pentru amenajarea spațiului, situație în care, cu atât mai mult, se impunea necesitatea unui înscris constatator al stării spațiului închiriat.
Cum reclamanta nu a contestat, pe parcursul judecății, cele convenite prin clauza înscrisă la pct. 8 din contract, nu se poate reține prezumția relativă instituită de art. 1432 C. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5756/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5191/2004. Comercial → |
|---|
