ICCJ. Decizia nr. 5775/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 17 septembrie 2003, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâta SC I.L. SA București pentru a fi obligată la restituirea sumei de 2.445 Euro în echivalent lei la momentul efectuării plății, cu dobânzi și cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii reclamanta a susținut că în urma negocierilor purtate cu societatea pârâtă a achitat acesteia suma de 78.002.400 lei (echivalentul a 2.445 Euro) reprezentând avansul pentru un autoturism marca Hunday Accent, dar contractul de leasing pentru achiziționarea autoturismului nu s-a mai încheiat și solicită restituirea sumei achitate.
Prin sentința civilă nr. 2063 din 15 octombrie 2003, Judecătoria Medgidia a admis în parte acțiunea reclamantei D.I., iar pârâta S.C. I.L. SA București a fost obligată să-i plătească suma de 72.002.400 lei cu titlu de plată nedatorată, plus 5.456.000 lei cheltuieli de judecată, fiind respins capătul de cerere pentru plata dobânzii legale.
împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, iar prin decizia nr. 178 din 3 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul formulat de SC I.L. SA București, a schimbat în tot sentința atacată și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Totodată, s-a luat act de renunțarea la judecata apelului formulat de reclamantul D.I.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de avans nu poate fi primită, deoarece a fost o plată datorată în executarea contractului de leasing, iar restituirea autoturismului după ce acesta a fost avariat nu prezintă relevanță deoarece, conform art. 10 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 51/1997 utilizatorul își asumă totalitatea obligațiilor ce decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuși.
împotriva acestei decizii a formulat recurs D.I. susținând următoarele:
- în mod greșit instanța a reținut că între părți s-a încheiat un contract de leasing, la dosar nefiind depus un asemenea contract (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.);
- chiar dacă s-ar primi punctul de vedere potrivit căruia nu era necesar un înscris pentru dovedirea convenției, în speță nu a existat nici măcar o ofertă adresată reclamantului, fiind încălcate dispozițiile legale ce reglementează contractul de leasing (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recursul este fondat.
Din actele dosarului rezultă că la 4 octombrie 2002, pârâta SC I.L. SA București a comunicat societății comerciale C.I. SRL Constanța o ofertă generală privind finanțarea achizițiilor de bunuri în sistem leasing pentru încheierea unui contract operațional, conform informațiilor atașate ce se refereau la un autoturism marca Hunday Accent la prețul de 7.250 Euro, cu caracteristicile enumerate în documentația respectivă.
După achitarea unei părți din avans în sumă de 72.002.400 lei (echivalentul a 2.455 Euro), autoturismul a fost predat lui D.I. în calitatea sa de director de vânzări la SC C.I. SRL, urmând ca părțile să încheie contractul după ce reclamantul ar fi ajuns la sediul pârâtei din București.
La data de 26 octombrie 2002, reclamantul, aflat la volanul autoturismului Hunday Accent, a fost implicat într-un accident în care autoturismul a fost avariat, iar contractul dintre părți nu a mai fost încheiat.
întrucât automobilul în discuție a fost returnat societății pârâte, reclamantul D.I. a formulat acțiunea de față, prin care a solicitat pârâtei restituirea avansului încasat necuvenit, acțiune respinsă de instanța de apel.
Prima critică formulată de recurent se referă la temeinicia deciziei atacate, în sensul că instanța a interpretat greșit probele și a ajuns la concluzia că între părți s-a încheiat contractul de leasing, chiar dacă nu s-a semnat un asemenea înscris.
într-adevăr, așa cum s-a arătat, oferta pentru cumpărarea autoturismului a fost adresată SC C.I. SRL din Constanța și nu reclamantului D.I., acesta achitând doar avansul și primind autoturismul în calitatea sa de director de vânzări, între părți nefiind perfectat contractul de leasing cu eventuale drepturi și obligații decurgând din cuprinsul acestuia.
Din acest punct de vedere, instanța de fond a reținut în mod justificat că între părțile din dosar nu a existat ofertă și nici nu s-au respectat procedurile premergătoare încheierii unui contract de leasing în care, de regulă, transmiterea bunului are loc după încheierea și semnarea contractului.
De altfel, chiar atitudinea societății pârâte conduce la această concluzie deoarece, după ce s-a returnat autoturismul, la încercarea de conciliere a reclamantului, a recunoscut implicit că datorează avansul primit.
Astfel, din cuprinsul adresei din dosarul de fond rezultă că societatea pârâtă dorea să dea curs solicitării reclamantului pentru restituirea avansului, dar ulterior și-a schimbat poziția, ceea ce denotă că ambele părți au fost de acord cu faptul că nu s-a încheiat vreun contract, iar după returnarea autoturismului trebuia restituit avansul.
Ca atare, decizia curții este netemeinică, fiind pronunțată cu nesocotirea tuturor acestor dovezi, urmând să se admită recursul și decizia atacată să fie modificată în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în sensul respingerii apelului pârâtei SC I.L. SA București împotriva sentinței civile nr. 2063 din 15 octombrie 2003 a Judecătoriei Medgidia care se menține în totalitate.
în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., intimata a fost obligată la plata sumei de 3.301.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs care a reprezentat taxa judiciară de timbru achitată cu ordinul de plată din 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5777/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5756/2004. Comercial → |
|---|
