ICCJ. Decizia nr. 846/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.846/2004
Dosar nr. 663/2002
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Harghita sub nr. 1709/2000, SC A.L. SRL Mediaş a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC I.C. SA Miercurea Ciuc, să fie obligată pârâta la îndeplinirea obligaţiilor contractuale, de livrare a cantităţilor şi sortimentelor de bere în condiţiile stabilite prin contractul nr. 12 din 28 ianuarie 1999, să fie obligată la plata penalităţilor şi daunelor ce le-au suferit prin nelivrare, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 509 din 23 iunie 2000, a respins acţiunea, reţinând că din contract nu rezultă cantitatea de bere pe care pârâta ar fi trebuit să o livreze şi nici termenul.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 498/A din 18 decembrie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la îndeplinirea întocmai a obligaţiilor stabilite prin contractul nr. 16 din 28 ianuarie 1999, privind livrarea cantităţilor sortimentelor de bere stabilite, în valoare de 565.229.317 lei, cât s-a livrat până ce pârâta a reziliat, unilateral, contractul.
S-a luat act de renunţarea la capătul din acţiune privind plata penalităţilor de întârziere şi a daunelor.
Pârâta-intimată a fost obligată la 233.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului că pârâta a reziliat unilateral contractul, deşi acest lucru se putea dispune numai de către instanţă, având în vedere culpa unei părţi, în această situaţie, s-a reţinut reaua-credinţă a pârâtei privind rezilierea.
În raport cu prevederile cap. II art. 2 din contract, potrivit cărora s-a stabilit că „în sistemul cald, cantităţile de bere ce se livrează, vor fi proporţionale cu cantităţile ridicate în sezonul rece" şi de faptul reţinut din actele dosarului, în sensul că, reclamantei i-a fost livrată bere cu o medie valorică de 565.229.317 lei lunar, a fost obligată pârâta la o livrare în raport cu această sumă.
SC B.R. SA (succesoarea pârâtei) a declarat recurs împotriva deciziei, arătând, în esenţă, că instanţa a reţinut şi interpretat greşit probele administrate în cauză.
Denunţarea contractului s-a impus, deoarece reclamanta, până la data de 31 martie 1999, le datora suma de 334.788.614 lei pentru marfa livrată, iar continuarea livrărilor devenea periculoasă pentru ei.
Obligându-i să livreze lunar bere în valoare de 565.229.317 lei, instanţa s-a substituit voinţei părţilor, deoarece, prin contract, nu au stabilit cantităţile de bere ce trebuiesc livrate.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive:
Între părţi, la data de 29 ianuarie 1999, s-a încheiat contractul nr. 12, obiectul constituindu-l „livrarea de bere în cantităţile şi sortimentele specificate conform „anexei (...). Cantităţile de bere ce se livrează în sistemul cald vor fi proporţionale cu cantităţile ridicate în sistemul rece".
Se menţionează, de asemenea, că „prevederile contractului nu pot fi denunţate unilateral şi nici modificate, ci doar cu consimţământul scris al ambelor părţi".
O anexă la contract, în respectarea prevederilor mai sus menţionate, nu s-a încheiat, ci, doar pentru luna februarie 1999, s-a întocmit un „program de livrare".
Începând cu luna februarie 1999, pârâta a refuzat să mai livreze marfă reclamantei.
Obligaţia pârâtei, conform datelor contractului, era aceea de a „livra marfă", fără a fi determinată cantitatea şi sortimentul.
Potrivit dispoziţiilor art. 1075 C. civ. orice obligaţie „de a face" se transformă în desdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.
Rezultă cu certitudine din probele dosarului, inclusiv recunoaşterea părţilor, că pârâta refuză să mai livreze marfă reclamantei.
În această situaţie, chiar dacă în contract s-a prevăzut expres că el nu poate fi denunţat decât prin consimţământul părţilor şi pentru că obiectul lui nu este determinat şi nici determinabil în lipsa „anexei", o executare silită în natură nefiind posibilă fără ca instanţa să se substituie acordului părţilor, având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, pentru neexecutare pârâta poate fi obligată, în anumite condiţii, doar la despăgubiri la care însă reclamanta a renunţat în apel.
Pentru motivele arătate, s-a admis recursul, a fost modificată Decizia şi s-a respins apelul, reţinându-se că instanţa a interpretat greşit probele administrate în cauză.
Excepţia privind nemotivarea recursului a fost respinsă, având în vedere data comunicării deciziei, respectiv, 11 ianuarie 2002, şi data motivării recursului, 28 ianuarie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC B.R. SA Reghin, succesoare SC I.C. SRL împotriva deciziei nr. 498 din 18 decembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia şi respinge apelul declarat de reclamanta, SC A.L. SRL Mediaş, împotriva sentinţei nr. 509 din 23 aprilie 2000 a Tribunalului Harghita.
Respinge excepţia privind nemotivarea recursului.
Obligă intimata la cheltuieli de judecată de 31.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 847/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 844/2004. Comercial → |
|---|
