ICCJ. Decizia nr. 832/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.832/2004
Dosar nr. 341/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 februarie 2003, petiţionara, SC A.L.F. SA Ploieşti, a formulat cerere de revizuire a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, respectiv, a deciziei nr. 3118 din 15 octombrie 2002, pronunţată în dosarul comercial nr. 7161/2002 şi a deciziei nr. 131 din 31 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul comercial nr. 500/2003, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 322 alin. (2) pct. 7 şi art. 323 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. şi solicitând admiterea cererii, anularea celei de-a doua hotărâri şi menţinerea ca legală a primei hotărâri, adică a deciziei nr. 3118 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, motivat de existenţa contrarietăţii de hotărâri.
Examinând cererea formulată de revizuientă, în raport cu actele dosarului, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 601/2002, reclamanta SC A.L.F. SA Ploieşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC R.I. SRL Ploieşti, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate rezilierea contractului nr. 140 din 14 ianuarie 2000, de asociere în participaţiune, şi să se dispună evacuarea necondiţionată din spaţiul, proprietatea sa, a pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei să-i vândă spaţiul situat în Ploieşti, cu plata în rate sau în leasing, considerând că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 450/1989 şi art. 13 din Legea nr. 133/1999.
Prin sentinţa nr. 1608 din 7 iunie 2002, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei şi a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă, obligând-o pe reclamantă să-i vândă acesteia spaţiul situat în Ploieşti, cu plata în rate sau leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.
Prin Decizia nr. 3118 din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a modificat-o în tot şi, pe fond, a admis acţiunea reclamantei, în sensul că a dispus rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 140 din 14 ianuarie 2000 şi evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Ploieşti, parter, respingând, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Împotriva deciziei curţii de apel a formulat cerere de revizuire pârâta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 131 din 31 ianuarie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire şi de tardivitate ridicată de reclamanta-intimată SC A.L.F. SA Ploieşti.
A admis cererea de revizuire introdusă de pârâta SC R.I. SRL Ploieşti împotriva deciziei nr. 3118 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti şi a schimbat în tot această decizie, în sensul că a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 1608 din 7 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Prahova.
În susţinerea prezentei cereri de revizuire, reclamanta SC A.L.F. SA Ploieşti a invocat pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a deveni, însă, incidente dispoziţiile legale mai sus arătate, se impune ca hotărârile, pretins potrivnice, să fie pronunţate în dosare (procese) diferite, deoarece revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are fundamentul în respectarea puterii lucrului judecat şi este justificată de imposibilitate de a executa asemenea hotărâri.
În speţă, se reţine că nu ne aflăm în faţa unei astfel de situaţii, întrucât hotărârile, ce se susţine a fi potrivnice, respectiv, Decizia nr. 3118 din 15 octombrie 2002 şi Decizia nr. 131 din 31 ianuarie 2003, ambele date de Curtea de Apel Ploieşti, nu sunt pronunţate în dosare (cauze) diferite, ci în acelaşi dosar (cauză), în faze procesuale diferite, ca urmare a exercitării de către părţi a unor căi de atac, respectiv, recurs şi revizuire în aceeaşi cauză, aşa încât cererea de revizuire formulată de reclamanta SC A.L.F. SA Ploieşti va fi respinsă ca nefondată, nefiind îndeplinite cerinţele imperativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a deveni operantă revizuirea întemeiată pe contrarietatea de hotărâri.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC R.I. SRL Ploieşti, în sumă de 20.000.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta, SC A.L.F. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 3118 din 15 octombrie 2002 şi a deciziei nr. 131 din 31 ianuarie 2003 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondată.
Obligă revizuenta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 20.000.000 lei, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 794/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 840/2004. Comercial → |
|---|
