ICCJ. Decizia nr. 847/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.847/2004
Dosar nr. 699/2002
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, S.I.F. Moldova SA Bacău, a acţionat în judecată pe pârâta, SC C.O. SA Galaţi, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată la plata sumei de 46.526.048 lei, reprezentând dividende aferente exerciţiului financiar al anului 1998 şi dobânda legală, calculată conform taxei oficiale a scontului, stabilită de B.N.R. până la data de 30 noiembrie 2000, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 541 din 7 martie 2001, Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea reclamantei, respectiv, pentru suma de 30.461.000 lei cu titlu de dividende aferente exerciţiului financiar pe anul 1998 şi 2.502.660 lei cheltuieli de judecată. A fost respins capătul de cerere privind dobânzile comerciale.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că pârâta îi datorează reclamantei suma cerută de acesta cu titlu de dividende pentru anul 1998, în calitate de acţionar la societatea pârâtă, potrivit hotărârii ce s-a luat la 10 aprilie 1999 de către Adunarea Generală a Acţionarilor. Cât priveşte dobânda comercială, s-a reţinut, însă, că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com., dividendele nefiind purtătoare de dobânzi.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinţei tribunalului, criticând neacordarea de dobânzi la care a susţinut că era îndreptăţită, atâta vreme cât plata dividendelor este o obligaţie comercială, purtătoare de dobânzi.
Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 584 din 22 august 2001. A fost schimbată în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul că pârâta a fost obligată şi la plata daunelor-interese moratorii, în sumă de 16.065.084 lei, cu cheltuielile aferente şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei pronunţate de instanţa de fond, reţinându-se că dividendele sunt purtătoare de dobânzi şi pârâta trebuie să fie obligată la plata ca atare a acestora.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, recursul acesteia nu este motivat în drept, ci, a solicitat desfiinţarea hotărârii recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, pentru următoarele motive de fapt:
- dividendele nu sunt purtătoare de dobânzi, întrucât, aşa cum prevede art. 68 din Legea 31/1990, aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi;
- reclamanta a refuzat oferta pârâtei de a-i plăti în natură dividendele şi, pentru acest motiv, nu i le-a achitat în termen;
- nici un act normativ nu prevede un termen de referinţă privind plata dividendelor;
- dacă s-ar fi calculat corect, ţinând cont de numărul zilelor de întârziere şi de procentul de 35% pe an, valoarea dobânzilor ar fi trebuit să fie calculată la 9.692.690 lei, iar nu aşa cum a stabilit instanţa de apel, respectiv, 16.065.048 lei.
Recursul pârâtei este nefondat.
Curtea de Apel Galaţi a pronunţat o hotărâre corectă, când a reformat hotărârea instanţei de fond.
În hotărârea sa, această instanţă a avut în vedere faptul că pretenţiile reclamantei s-au formulat în considerarea calităţii acesteia de acţionar la SC C.O. SA Galaţi, calitate ce nu a fost infirmată de-a lungul judecăţii de societatea pârâtă.
Reclamanta, S.I.F. Moldova SA Bacău, după încheierea exerciţiului financiar al anului 1998 şi în baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, a solicitat să i se achite dividende la care avea dreptul din profitul realizat de societate şi care i-a fost repartizat proporţional cu cota sa de participare.
Cum raporturile dintre acţionar şi recurentă sunt raporturi prin excelenţă comerciale şi datoria recurentei-pârâte faţă de reclamantă este datorie comercială, iar nu civilă, aşa cum recurenta a susţinut în motivarea recursului. Aşadar, în considerarea caracterului comercial al raportului obligaţional, corect instanţa de apel a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com. şi a obligat-o pe pârâtă la plata daunelor-interese moratorii.
Dobânda datorată de pârâtă a fost calculată conform taxei oficiale a scontului stabilită de B.N.R., conform OG nr. 9/2000, pentru perioada 1 iunie 1999 – 30 noiembrie 2000.
De asemenea, lipsa disponibilităţilor băneşti, invocată de recurentă în susţinerea împrejurării că reclamanta nu a acceptat plata în natură a dividendelor, nu este un motiv întemeiat, care să determine modificarea hotărârii recurate, întrucât dividendele se stabilesc după încheierea bilanţului contabil de la sfârşitul anului financiar, după ce se iau în calcul toate datoriile societăţii.
În aceste împrejurări, recursul pârâtei apare ca nefondat şi se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.O. SA Galaţi, împotriva deciziei nr. 584 din 22 august 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 849/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 846/2004. Comercial → |
|---|
