ICCJ. Decizia nr. 831/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.831/2004
Dosar nr. 537/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra contestaţiei în anulare şi a cererii de revizuire, conexă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003, a respins recursul declarat de pârâta, SC E.S. SRL Călăraşi, împotriva deciziei nr. 108 din 3 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Decizia menţionată a fost atacată de SC E.S. SRL, atât cu contestaţie în anulare, cât şi cu revizuire.
Constatând îndeplinite condiţiile art. 164 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a dispus, la termenul din 4 noiembrie 2003, conexarea dosarului nr. 601/2003 la dosarul nr. 537/2003, pentru a fi soluţionate deodată cele două căi extraordinare de atac.
Cu privire la contestaţia în anulare.
Temeiul de drept pe care s-a întemeiat contestaţia în anulare este art. 318 C. proc. civ., invocându-se în fapt: nepronunţarea instanţei de recurs asupra unor motive privind nulitatea contractului de asigurare facultativă de garanţie nr. 1728 din 9 august 1996, decurgând din învestirea lui cu formă executorie, deşi nu a fost încheiat în formă autentică;
- necercetarea motivelor în baza cărora sentinţa civilă nr. 689/1999 a Tribunalului Ialomiţa este o hotărâre ilegală, fiind adevărat, totuşi, că nu a formulat cerere reconvenţională şi nu a invocat nulitatea contractului de asigurare;
- necontestarea faptului că, prin Decizia nr. 6210/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, casându-se Decizia nr. 822/2000 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a desfiinţat şi titlul executor de care se prevalează SC A.S.R. SA;
- neanalizarea motivelor de nulitate invocate privind nulitatea contractului de garanţie imobiliară nr. 9284 din 2 august 1996, încheiat cu încălcarea prevederilor art. 1747 C. civ., motivele de ordine publică putând fi invocate în orice stare a pricinii, conform art. 108 C. proc. civ.;
- neanalizarea pe fond a motivelor de ordine publică privind contractul de vânzare-cumpărare nr. 4041/1996 şi contractul de asigurare facultativă de garanţie 1728/1996, chiar dacă în această fază procesuală R.A. Craiova nu putea fi chemată în proces.
Prin „Precizările" depuse la termenul din 4 noiembrie 2003, contestatoarea reia, într-o formă dezvoltată, istoricul litigiului şi motivele contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa nr. 689 din 8 noiembrie 1999, a admis, ca întemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC A.S.R. SA, sucursala Ialomiţa, şi a obligat pârâta la plata sumei de 79.083.821 lei, reprezentând rate şi penalităţi de întârziere, şi la 20.193.549 lei dobânzi comerciale în temeiul contractului de asigurare facultativă de garanţie nr. 1728/9.08.1996, ca urmare a faptului că pârâta nu şi-a onorat obligaţia de plată a preţului autoturismului achiziţionat, reclamanta plătind sumele beneficiarului garanţiei. Prin sentinţă s-a instituit sechestru asigurător asupra autoturismului, marca Cielo.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia 6210 din 2 noiembrie 2001, a casat Decizia nr. 822 din 13 martie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care se anulase, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtă, trimiţând cauza spre rejudecare.
Rejudecând, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 108 din 3 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat.
Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei menţionate, a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003, atacată cu prezenta contestaţie în anulare.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestatoare, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Or, se constată că, prin Decizia atacată, s-a răspuns la motivele de recurs, printr-o analiză globală, astfel cum au fost ele raportate la cazurile de casare şi modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reţinându-se, în esenţă, că recurenta nu a formulat întâmpinare şi nici cerere reconvenţională, nefiind prezentă la instanţa de fond la nici unul din termenele de judecată.
Potrivit art. 108 alin. (1) C. proc. civ. invocat de contestatoare, pot fi ridicate în orice stare a pricinii nulităţile de ordine publică, care să privească însă, actele de procedură, or, aceasta se referă numai la nulitatea unor contracte, fără a arăta în concret cauza de nulitate, or, simplele critici şi nemulţumiri nu se constituie în motive de recurs dacă nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În atare situaţie, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
Cu privire la cererea de revizuire.
Aceeaşi decizie a Curţii Supreme de Justiţie nr. 1124 din 21 februarie 2001 a fost atacată de SC E.S. SRL nu numai pe calea contestaţiei în anulare, dar şi a revizuirii, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 4 şi 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuienta solicită instanţei să se pronunţe dacă, în această fază procesuală, se poate dispune, în raport cu prevederile art. 108 alin. (1) C. proc. civ., verificarea învestirii în fals cu formulă executorie a contractului de asigurare facultativă de garanţie nr. 1728/1996, iar în subsidiar, să se constate contrarietatea dintre deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarele nr. 7770/2000 şi nr. 2003/2002, care au fost pronunţate în acelaşi litigiu, dar în faze procesuale diferite.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs se poate cere atunci când ea evoca fondul.
Or, se constată că, prin Decizia a cărei revizuire se solicită, recursul a fost respins ca nefondat, nefiind evocat fondul pricinii.
Aşa fiind, Curtea va respinge şi cererea de revizuire în raport cu prevederile menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare şi cererea de revizuire formulate de SC E.S. SRL Călăraşi împotriva deciziei nr. 1124 din 21 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 875/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 830/2004. Comercial → |
|---|
