ICCJ. Decizia nr. 1111/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1111/2005
Dosar nr. 10382/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 octombrie 2003, reclamanta SC U. SA cu sediul în Ploieşti a solicitat obligarea pârâtei SC R. SRL cu sediul în Urlaţi, la plata sumei de 14.412.592 lei debit restant, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Ploieşti prin sentinţa civilă nr. 1985 din 5 martie 2004 a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia 622 din 31 august 2004 în urma respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri.
SC U. SA Iaşi, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 138 pct. 2 C. proc. civ., referitoare la solicitarea probelor care rezultă din dezbateri, în sensul că a respins cererea privind efectuarea expertizei contabile întrucât nu a prezentat procesul verbal de compensare.
S-a susţinut că instanţa de apel nu a avut rol activ în sensul că a respins proba solicitată de efectuare a expertizei contabile ce a rezultat din dezbateri, fără însă a motiva considerentele ce au fost avute în vedere.
Prin întâmpinare, intimata SC R. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând recursul declarat de reclamantă, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Reclamanta SC U. SA a solicitat prin acţiune obligarea pârâtei SC R. SRL la plata sumei de 14.412.592 lei, reprezentând debit restant.
Pentru a face dovada pretenţiilor sale a depus la dosar factura fiscală din 10 mai 2002, căreia îi lipseşte menţiunile privind expediţia, numele delegatului, mijlocul de transport, data la care marfa a fost expediată şi semnătura de primire a acesteia.
Susţinerea recurentei că factura din litigiu a fost achitată parţial conform unui proces verbal de compensare şi a rămas o diferenţă de 14.412.692 lei pretinsă prin acţiune va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.
La instanţa de fond recurenta a precizat că acest proces verbal de compensare nu se află în evidenţele contabile ale societăţii şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru a face dovada pretenţiilor din acţiune, cerere ce a fost respinsă de instanţă.
Potrivit art. 46 C. com., obligaţiile comerciale şi liberaţiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate prin corespondenţă, telegrame, cu registrele părţilor, cu martori.
În raport de aceste dispoziţii legale, în mod corect ambele instanţe au respins motivat proba solicitată de recurenta – reclamantă referitoare la efectuarea unei expertize contabile cât timp aceasta nu a prezentat înscrisuri sau alte probe, conform art. 1170 C. civ., cu care să facă dovada pretenţiilor sale.
De altfel, expertiza este un mijloc de probă care numai coroborată cu alte probe administrate de reclamantă poate face dovada pretenţiilor sale.
În raport de aceste considerente va fi înlăturată critica recurentei referitoare la lipsa de rol activ al instanţei în soluţionarea apelului.
Aşa fiind, curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U. SA Iaşi, împotriva deciziei nr. 622 din 31 august 2004 Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1192/2005. Comercial → |
|---|
