ICCJ. Decizia nr. 1325/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1325/2005
Dosar nr. 8526/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 decembrie 2002, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată P.C.L. Nicosia – Cipru, pentru ca prin hotărârea arbitrală ce se va pronunţa în cauză, pârâta să fie obligată la plata sumei de 1.172,10 dolari S.U.A., cu titlu de penalităţi.
În motivarea cererii reclamanta a invocat neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei privitoare la realizarea de investiţii, asumată de către aceasta prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 258/1998.
Prin sentinţa arbitrală nr. 155 din 30 iulie 2003, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că s-a dovedit în cauză realizarea planului de investiţii.
Reclamanta a formulat acţiune în anulare a sentinţei arbitrale menţionate, susţinând că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii, cu referire la art. 969 C. civ. şi reglementările legale privind urmărirea executării obligaţiilor asumate prin contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni, respectiv prevederile OG nr. 25/2002 completată şi modificată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 407 din 29 martie 2004, a respins acţiunea în anulare, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de judecată a reţinut că reclamanta a sesizat tribunalul arbitral la data de 30 decembrie 2002, anterior publicării normelor metodologice care prevedeau o anume formă pentru certificatul de realizare a investiţiilor.
Pe de altă parte, în prezentul litigiu nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) din OG nr. 25/2002, care privesc exclusiv situaţia în care l-a contractul de vânzare-acţiuni s-a încheiat un act adiţional care să prevadă că obligaţia de investiţii se consideră realizată numai în baza certificatului întocmit în forma prevăzută de art. 11 alin. (2), situaţie ce nu se constată în cauză.
Pe de altă parte, nu s-ar putea reţine încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., în raport de împrejurarea că din probatoriul administrat în cauză rezultă respectarea de către pârâtă a contractului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că în mod greşit s-a apreciat de către instanţă cu privire la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către pârâtă, atâta timp cât realizarea planului de investiţii, asumat prin art. 7.3 din contract, nu este atestată de certificatul prevăzut de art. 11 alin. (1) din OG nr. 25/2002.
Prin art. 1 alin. (2) din HG nr. 489/2003 au fost prevăzute contractele care intră sub incidenţa dispoziţiilor OG nr. 25/2002. Ori, acest contract intră în categoria contractelor supuse controlului portprivatizare, conform actului normativ menţionat.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii în anulare şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legiuitorul, prin art. 364 lit. a) - f) C. proc. civ., a determinat limitativ cazurile în care poate fi promovată acţiunea în anulare.
Reclamanta, formulând acţiunea în anulare, a invocat cazul de desfiinţare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu referire la încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii.
Investită cu acţiunea în anulare, instanţa de control judiciar a constatat îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin contract, conform probatoriului administrat şi, ca atare, neîncălcarea normelor imperative invocate de reclamantă.
Drept urmare, instanţa a respins acţiunea în anulare, ca neîntemeiată.
Declarând recurs, reclamanta nu invocă stabilirea greşită a situaţiei de fapt, în sensul că planul investiţional nu ar fi fost realizat ci împrejurarea că modul de îndeplinire a obligaţiei contractuale nu a fost stabilit în forma prevăzută de un act normativ adoptat ulterior încheierii contractului şi realizării programului investiţional.
Ca atare, criticile formulate se constată a fi neîntemeiate, în raport de situaţia expusă neexistând temeiuri care să justifice altă soluţie acţiunii în anulare.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 407 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1324/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1329/2005. Comercial → |
|---|
