ICCJ. Decizia nr. 1340/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1340/2005
Dosar nr. 9477/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 88 pronunţată în Şedinţa publică din 25 iunie 2004, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost admisă excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi a fost respinsă, ca tardiv formulată, contestaţia la executare declarată de contestatorul Consiliul Judeţean Giurgiu cu sediul în Giurgiu, împotriva pârâtelor Primăria municipiului Giurgiu cu sediul în Giurgiu şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului cu sediul în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, asupra excepţiei de tardivitate a contestaţiei, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor articolului 401 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă. În speţă se contestă executarea silită însăşi, contestatorul considerând că nu se poate executa dispozitivul sentinţei comerciale ce constituie titlu executoriu, iar din înscrisul depus în probatoriu de către contestatorul debitor, respectiv adresa somaţie nr. 17 din 31 martie 2004, a executorului judecătoresc, rezultă că debitorul a fost somat (anunţat) la data de 9 februarie 2004 de înfiinţarea popririi pe baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 120 din 14 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. Deoarece se regăseşte chiar această adresă la care se face referire, purtând număr de înregistrare la sediul debitorului contestator, nr. 73 din 11 februarie 2004, rezultă că prezenta contestaţie la executare a fost formulată de către debitor peste termenul de 15 zile definit de lege, de la data când a luat cunoştinţă de actul de executare contestat.
Împotriva deciziei nr. 88 din 25 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs contestatorul Consiliul Judeţean Giurgiu, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că în mod greşit a fost respinsă, ca tardiv, formulată contestaţia la executare, deoarece actul de executare nr. 17/2004 a fost emis la data de 31 martie 2004, acţiunea a fost promovată la data de 1 aprilie 2004, iar potrivit art. 399 C. proc. civ., contestaţia la executare se poate face împotriva oricărui act de executare, deci pe cale de consecinţă şi împotriva actului de executare din data de 31 martie 2004.
Intimata pârâtă Ministerul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului Bucureşti, a depus întâmpinare motivată în fapt şi în drept prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat şi la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, Consiliul Judeţean Giurgiu, a formulat o contestaţie la executarea silită privind titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 120 din 14 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin care s-a solicitat să fie lămurit înţelesul, aplicarea şi întinderea titlului executoriu. S-a indicat ca temei de drept al contestaţiei dispoziţiile art. 399 şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ., cu precizarea că se contestă actul de executare din 31 martie 2004.
Motivarea contestaţiei la executare, în esenţă este fundamentată pe împrejurarea că dispozitivul titlului executoriu nu precizează sursa sau fondurile din care urmează a fi efectuată plata, conturile de venituri şi cheltuieli ale contestatoarei fiind diversificate, existând o neînţelegere privind întinderea şi aplicarea executării, care conduce la imposibilitatea de a efectua plata.
De remarcat că, instanţa de fond a soluţionat cauza sub aspectul excepţiei de tardivitate, prin admiterea excepţiei şi respingerea ca tardiv formulată a contestaţiei la executare.
Verificând contextul în care a fost promovată contestaţia la executare, urmează a da o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 399 (1) şi (2) C. proc. civ., aplicabile în speţă, deoarece împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi de executare, deci inclusiv de debitorul Consiliul Judeţean Giurgiu, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Raportat şi la precizarea expresă că este contestat actul de executare din data de 31 martie 2004, este respectată şi cerinţa cuprinsă în art. 401 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că o contestaţie se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă, astfel că această contestaţie la executare va fi apreciată ca fiind formulată în termenul legal.
Pentru aceste raţiuni juridice, urmează a admite recursul declarat de contestatorul Consiliul Judeţean Giurgiu împotriva sentinţei nr. 88 din 25 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi va trimite cauza spre rejudecare în fond a contestaţiei la executare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul Consiliul Judeţean Giurgiu împotriva sentinţei nr. 88 din 25 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare în fond a contestaţiei la executare, la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1329/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1345/2005. Comercial → |
|---|
