ICCJ. Decizia nr. 1350/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1350/2005

Dosar nr. 10525/2004

Şedinţa publică din 25 februarie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 608 pronunţată în şedinţa publică din 1 iunie 2004, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.S. SRL cu sediul în Buzău în contradictoriu cu pârâţii SC D.S. Bucureşti - S.D.G.N. Buzău, SC L. SRL Buzău, SC C.T. S.N.C. Buzău şi SC M.P. SRL Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâtele SC L. SRL Buzău şi SC C.T. S.N.C. Buzău există în curs de derulare mai multe litigii cu privire la spaţiul situat în Buzău, str. N. Bălcescu, litigii care se află pe rolul a diferite instanţe şi pe care părţile au încercat să le soluţioneze pe cale amiabilă. Prin raportul întocmit expertul a concluzionat că instalaţiile de gaze ce fac obiectul prezentului litigiu nu afectează rezistenta şi stabilitatea imobilului şi au fost edificate cu respectarea normativului în materie, iar din punct de vedere tehnic nu există altă posibilitate de montare a instalaţiilor de utilizare a gazelor combustibile pentru pârâtă. Dată fiind conformaţia imobilului, faptul că reclamanta deţine o cotă de 71 % din totalul imobilului era necesar şi acordul acesteia din urmă pentru edificarea instalaţiei, însă având în vedere şi situaţia de fapt mai sus reţinută s-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unui pericol care să impună dezafectarea instalaţiei de gaze proprietatea pârâtelor SC L. SRL Buzău şi SC C.T. S.N.C. Buzău.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 657 din 14 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de SC C.S. SRL Buzău împotriva sentinţei nr. 608 din 1 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu SC D.S. SA Bucureşti – S.D.G.N. Buzău, SC L. SRL Buzău, SC C.T. S.N.C. Buzău şi SC M.P. SRL Buzău.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a preluat toate argumentele care au fost avute de instanţa de fond pentru justificarea respingerii acţiunii reclamantei. Astfel s-a menţinut motivarea, acreditată în parte şi de expertiza tehnică, că aceste instalaţii au fost montate pe pereţii exteriori ai imobilului, fără a afecta rezistenţa şi stabilitatea imobilului şi cu menţiunea că nu există altă posibilitate de montare a instalaţiilor.

Împotriva deciziei nr. 657 din 14 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC C.S. SRL Buzău, criticând această hotărâre judecătorească pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub aspectele că în mod greşit a fost apreciat probatoriul administrat în cauză, nu s-a reţinut starea de coproprietate pe cote părţi şi nu a existat acordul reclamantei pentru construcţia conductei de gaze deşi aceasta este proprietar în cotă de 71 % din imobil.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că în baza hotărârii A.G.A. de la SC P. SA Buzău din data de 16 martie 1998, a fost aprobat proiectul de divizare, în conformitate cu art. 223 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, proiect depus la Oficiul Registrului Comerţului Buzău şi publicat în (M. Of. nr. 1620/12.061998), urmat de protocolul cu nr. 207 din 30 martie 1999 privind predarea de către SC P. SA Buzău a imobilului descris amănunţit, către SC C.S. SRL Buzău.

Starea de coproprietate, existentă între reclamantă şi pârâţii SC L. SRL, SC C.T. SNC şi SC M.P. SRL, asupra imobilului situat în Buzău, str. N. Bălcescu, judeţul Buzău, este de necontestat şi ţine de esenţa unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept.

Semnificaţie juridică în cadrul raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer expert tehnic D.I. o are concluzia corectă exprimată, în sensul că reprezentanţii societăţilor pârâte în proces, trebuiau să obţină un aviz de principiu şi apoi o aprobare scrisă din partea reclamantei, având în vedere că acest imobil se află în cote indivize faţă de părţile în litigiu şi orice reparaţie, modernizare sau modificare a utilităţilor acestui imobil trebuiesc făcute cu acordul comun al proprietarilor. Tot din raportul de expertiză tehnică, la pct. 1 al răspunsului la obiectivele stabilite de instanţă, se menţionează expres că societăţile care au executat instalaţia de utilizare a gazului, trebuiau să colaboreze cu reclamanta SC C.S. SRL Buzău pentru a se pune de acord privind montarea conductelor de gaze pe pereţii imobilului Hotel C., acest imobil fiind un bun comun al părţilor din proces, fiecare societate din litigiu având o cotă parte indiviză, mai cu seamă că reclamanta deţine o cotă de 71 % din imobil. Mai mult, din procesul verbal încheiat la 18 mai 2004 de instanţa de fond, cu ocazia efectuării cercetării locale, fiind analizat aspectul exterior al amplasării instalaţiei de gaze, s-a constatat că cele 2 contoare de gaze sunt amplasate pe peretele exterior spate al imobilului, iar ţeava de distribuţie a gazelor traversează proprietatea comună.

Fără a lua în consideraţie aceste aspecte esenţiale expuse anterior, instanţele judecătoreşti de fond şi de apel au pronunţat hotărâri nelegale şi netemeinice, deoarece au acordat o atenţie sporită elementelor de natură tehnică, a împrejurărilor că nu există un pericol care să afecteze securitatea clădirii şi execuţia lucrării a respectat normativele în materie. Prioritate în fundamentarea unei situaţii corecte de fapt şi de drept o are stabilirea regimului juridic al imobilului în speţă, fiind lipsit de relevanţă regimul tehnic. Existenţa stării de coproprietate impune cu precădere acordul de voinţă liber exprimat şi al reclamantei SC C.S. SRL Buzău privind montarea conductei de gaze.

În acest context, pentru raţiunile juridice expuse urmează a admite recursul promovat de reclamanta SC C.S. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 657 din 14 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care, în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 o modifică în sensul că va admite apelul reclamantei şi va schimba în tot sentinţa civilă nr. 608 din 1 iunie 2004 a Tribunalului Buzău. Pe fond va fi admisă acţiunea reclamantei SC C.S. SRL Buzău şi vor fi obligate pârâtele SC D.S. Bucureşti – S.D.G.N. Buzău, SC L. SRL Buzău, SC C.T. S.N.C. Buzău şi SC M.P. SRL Buzău să dezafecteze instalaţia de gaze poziţionată pe Hotel C. situat în Buzău, str. N. Bălcescu, judeţul Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta SC C.S. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 657 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei.

Schimbă în tot sentinţa civilă nr. 608 din 1 iunie 2004 a Tribunalului Buzău, în sensul că pe fond admite acţiunea reclamantei SC C.S. SRL Buzău şi obligă pârâtele SC D.S. Bucureşti – S.D.G.N. Buzău, SC L. SRL Buzău, SC C.T. SNC Buzău şi SC M.P. SRL Buzău să dezafecteze instalaţia de gaze poziţionată pe Hotel C., situat în Buzău, str. N. Bălcescu, jud. Buzău.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1350/2005. Comercial