ICCJ. Decizia nr. 1402/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 318 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Buzău, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. București și a obligat pârâta SC N. SA Buzău să plătească acesteia 20.047.215 lei daune interese, constatând prescrisă cererea pentru perioada 16 aprilie 1998-30 aprilie 1999.
Prin decizia nr. 569 din 3 august 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S., împotriva susmenționatei sentințe.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs A.V.A.S. București.
Instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, în raport de dispozițiile art. 2821C. proc. civ., potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei, inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială .."
în speță, cauza a fost judecată în primă instanță de Tribunalul Buzău și având în vedere dispozițiile legale susmenționate, se constată că hotărârea pronunțată nu este supusă apelului.
în conformitate cu dispozițiile art. 299 alin. (1) și (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, competența de soluționare revine Tribunalului Buzău, secția comercială.
în consecință, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza Tribunalului Buzău, secția comercială, pentru competentă soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1642/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 965/2005. Comercial → |
|---|
