ICCJ. Decizia nr. 144/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 30 iunie 1998 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta R.A. T.B. a chemat în judecată pârâtele Asociațiile de proprietari A. 153, A. 146, A. 150, A. 145, A. 148, A. 152, A. 151, A. și A. 89 Brașov, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 27.428.356 lei din care 10.113.458 lei contravaloare facturi și 17.314.898 lei majorări de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 1022 din 6 noiembrie 1998 a fost respinsă cererea reclamantei împotriva pârâtelor și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.P. nr. 89 Brașov.
Prin decizia Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ nr. 307 din 8 iulie 1999 este admis apelul declarat de reclamanta R.A. T. Brașov împotriva sentinței civile nr. 1022 din 6 noiembrie 1998 a Tribunalului Brașov care este desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1020 din 13 septembrie 2000, Tribunalul Brașov admite cererea formulată și precizată de reclamanta R.A. T. Brașov și, în consecință, obligă pârâtele la plata către reclamantă a următoarelor sume:
- Asociația de proprietari A. 145 - 8.087.390 lei contravaloare facturi și majorări și 1.503.000 lei cheltuieli de judecată;
- Asociația de proprietari A. 146 - 7.525.398 lei contravaloare facturi și majorări și 1.438.500 lei cheltuieli de judecată;
- Asociația de proprietari C.B. 89 - 2.240.580 lei contravaloare facturi și majorări și 799.500 lei cheltuieli judecată.
- Asociația de proprietari A. 148 - 2.357.037 lei contravaloare facturi și majorări și 814.500 lei cheltuieli de judecată;
- Asociația de proprietari A. 150 - 2.200.378 lei contravaloare facturi și majorări și 796.500 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea împotriva pârâtelor Asociația de proprietari A. 153, A. 152 și A. 151; respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P. nr. 89.
Prin decizia nr. 110 din 28 martie 2001, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, respinge apelul declarat de pârâtele Asociația de proprietari A. 145, Asociația de proprietari A. 146, Asociația de proprietari A. 148, Asociația de proprietari A. 149 și Asociația de proprietari A. 150 prin Federația Asociațiilor Condomeniale T. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 1020 din 13 septembrie 2000 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Pentru a decide astfel, instanța de apel reține că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile prin expertiza contabilă efectuată în cauză, prin care s-a stabilit suma datorată de fiecare pârâtă în parte, dar pârâtele nu au dovedit că antecesoarele lor au formulat refuzuri de plată conform prevederilor art. 9 din contractul de livrare a energiei termice, încheiat cu reclamanta și nici nu au solicitat o expertiză tehnică prin care să se fi constatat dacă facturarea reflectă real energia termică livrată de reclamantă, iar procesul verbal din 29 august 1996 semnat de reprezentantul U.N.A.L. și un delegat al Consiliului Județean Brașov fără participarea reclamantei nu-i este opozabil, după cum în cauză nu este aplicabilă nici minuta încheiată la 27 mai 1996 între reclamantă și asociațiile afiliate U.N.A.L., deoarece facturile în litigiu au fost emise anterior menționatului înscris.
împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâtele asociațiile de proprietari A. 145, A. 146, A. 8 și A. 150 Brașov, considerând-o netemeinică pentru că instanța de apel nu ar fi examinat și luat în considerare documentele depuse de recurente la dosarul cauzei, bazându-se numai pe rezultatele expertizei contabile dispuse în cauză.
Prin întâmpinare reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și nemotivat subliniind că acesta nu este motivat în drept și criticile formulate nu se pot încadra în motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin nota de ședință din 4 iunie 2003, recurentele solicită admiterea recursului, întemeindu-l expres de astă dată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și pentru lămurirea situației de fapt, efectuarea unei expertize tehnice, subliniind că instanța de apel a reținut de altfel că expertiza contabilă nu dovedește pretenția reclamantei intimate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că în tot cursul procesului instanța a luat în considerare și a cercetat toate documentele cauzei și nu numai raportul de expertiză contabilă, care a fost avut în vedere numai pentru repartizarea corectă a sumelor în sarcina fiecăreia dintre pârâte, sume rezultând de altfel din facturile prezentate de reclamanta intimată, astfel încât nu se poate primi critica formulată de recurentă întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Cum potrivit art. 305 C. proc. civ., în instanța de recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, nu se poate da curs solicitării recurentelor de a se efectua o expertiză tehnică, aceasta fiind inadmisibilă.
Față de cele de mai sus, s-a constatat că decizia recurată este temeinică și legală, și, pe cale de consecință, recursul pârâtelor a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 213/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1371/2005. Comercial → |
|---|
