ICCJ. Decizia nr. 233/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 31 martie 2004, Biroul Executorului Judecătoresc M.B. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executor ce-l reprezintă sentința civilă nr. 1283/2000 a Tribunalului Cluj prin care debitoarea SC C.S. SRL Cluj Napoca a fost obligată la plata sumei de 146.597.547 lei cu titlu de preț produse și 9.490.902 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă nr. 5922 din 26 mai 2004, Judecătoria Cluj Napoca a admis cererea și a încuviințat executarea silită a debitoarei.
împotriva acestei sentințe a formulat apel debitoarea, iar prin decizia nr. 421 din 20 iulie 2004, a fost admis apelul, iar încheierea instanței de fond a fost schimbată în sensul respingerii cererii pentru autoritate de lucru judecat în baza unei încheieri anterioare celei atacate.
Cu actul înregistrat la 13 august 2004, creditoarea SC P. SA București a formulat motive de recurs în temeiul art. 304 pct. 4, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că în mod greșit s-a reținut autoritatea lucrului judecat pentru faza execuțională a procesului, încurajând în acest mod reaua credință a debitorului.
Totodată a mai arătat că hotărârea ce urma a fi executată a devenit definitivă și irevocabilă în cursul anului 2002, după soluționarea recursului, așa încât, încheierea prin care s-a respins cererea de executare silită ca prescrisă a fost nelegală.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că, inițial, creditoarea s-a adresat instanței pentru încuviințarea executării silite prin cererea care a format obiectul dosarului nr. 4973/2004 al Judecătoriei Cluj Napoca, cerere care a fost respinsă ca prescrisă în baza încheierii civile nr. 3679 din 7 aprilie 2004.
Ca atare, la data înregistrării cererii de executare silită ce formează obiectul dosarului de față, pentru același titlu exista o încheiere definitivă prin care cererea sa fusese respinsă ca prescrisă, situație în care instanța de apel a fost îndreptățită să rețină autoritatea de lucru judecat pentru titlul executor în discuție.
Critica recurentei vizează în principal acest considerent al curții de apel, susținând că o asemenea soluție încurajează debitorul incorect.
în realitate, instituția prescripției extinctive (ce a stat la baza primei hotărâri a instanței) are ca scop stimularea creditorului de a-și realiza dreptul de creanță înăuntrul termenului prevăzut de lege, fiind lipsită de relevanță atitudinea debitoarei.
De altfel, încheierea din 7 aprilie 2004, a rămas definitivă prin neapelare, ceea ce înseamnă acceptarea soluției de către societatea creditoare și oricum, soluția din acel dosar nu poate forma obiectul criticilor sale în dosarul de față.
în fine, critica vizând neexecutarea sumelor de bani prin poprire va fi înlăturată deoarece creditorul-recurent a fost cel care a ales calea de urmat pentru executarea titlului executor, această împrejurare nefiind imputabilă instanței.
Pentru aceste considerente, curtea de apel a fost îndreptățită să rețină că există autoritate de lucru judecat pentru cererea de încuviințare a executării silite, ca fază distinctă a procesului civil, recursul a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1446/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 213/2005. Comercial → |
|---|
