ICCJ. Decizia nr. 1464/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3772 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala Peco Prahova, astfel cum a fost precizată, iar pârâta S.N.C. a fost obligată la plata sumei de 1.061.023.770 lei contravaloare marfă și dobânzi, plus cheltuieli de judecată.
Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000.000 lei, contravaloare onorariu expertiză extrajudiciară, a fost respinsă prin aceeași sentință.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 169 din 24 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
în esență, instanța de apel a reținut că apelanta a recunoscut debitul cu ocazia concilierii și chiar a achitat parte din el prin compensare pe parcursul soluționării apelului, necontestând primirea mărfii, pentru debitul datorat dobânzile curgând de drept în temeiul art. 43 C. com.
Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în final, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., exonerarea sa de plata dobânzilor în cuantum de 582.431.740 lei.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, că urmare Legii nr. 555/2004 și-a schimbat denumirea în SC P. SA București, sucursala Peco Prahova.
La termenul de astăzi, din oficiu, curtea a invocat nulitatea recursului.
Recursul s-a constatat nul:
Conform dispozițiilor art. 3021lit. a) C. proc. civ., astfel cum au fost reglementate prin O.U.G. nr. 58/2003, în vigoare la data declarării recursului, cererea de recurs trebuia să cuprindă, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, C. fisc. și contul bancar.
Neîndeplinirea acestor cerințe de formă era sancționată, în temeiul art. 308 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum era reglementat prin O.U.G. nr. 58/2003, cu anularea cererii.
Ulterior, prin Legea nr. 195/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, sancțiunea anulării a fost transformată în sancțiunea nulității pentru neîndeplinirea acelorași cerințe, sancțiunea fiind stipulată în art. 3021alin. (1) C. proc. civ.
în speță, cererea de recurs a pârâtei nu a îndeplinit cerințele formale, nu au indicat decât denumirea și sediul său, așa încât, curtea a aplicat sancțiunea legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1474/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1466/2005. Comercial → |
|---|
