ICCJ. Decizia nr. 1459/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 28 aprilie 2002 la Tribunalul Constanța sub numărul 2720/2002 reclamanta A.B.P. a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. (fostă F.P.S.) și a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act adițional la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 694/1996 care să aibă ca obiect vânzarea de către pârâtă către reclamantă a unui număr de 7804 acțiuni aparținând SC C.B. SA, prețul fiind de 68.792 lei pentru fiecare acțiune.
în subsidiar a solicitat reclamanta ca instanța să dispună obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 10.000.000 lei pe zi de întârziere de la data pronunțării și până la încheierea actului și la daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la executarea obligației de a face, respectiv de a încheia actul adițional în condițiile arătate în cererea principală.
în motivarea acțiunii reclamanta a precizat că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 694/1996 pârâta a vândut reclamantei un număr de 53956 acțiuni ale SC B.C. SA.
Conform art. 7.3.1 din contract, se susține de reclamantă, părțile au convenit că, în cazul obținerii de către societate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, prețul prevăzut în art. 3 din contract să se majoreze cu suma reprezentând valoarea terenului, iar potrivit art. 7.3.1 alin. (2) din același contract, cumpărătorul se obliga ca în termen de 15 zile de la data obținerii de către societate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, să încheie cu vânzătorul un act adițional la contract pentru cumpărarea acțiunilor aferente cotei prevăzute în contract și efectuarea plății diferenței de preț.
S-a arătat că în vederea executării obligației asumate, reclamanta a îndeplinit formalitățile premergătoare încheierii actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni.
La termenul din 5 noiembrie 2002 reclamanta a precizat că renunță la capătul subsidiar din acțiune.
Prin sentința civilă nr. 8813/ COM din 17 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins primul capăt de cerere din acțiunea formulată de reclamantă și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei privind al doilea capăt de cerere al acțiunii.
Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că în cauză actul juridic privind transmiterea cu titlu oneros a acțiunilor emise urmare majorării capitalului social al SC C.B. SA cu valoarea terenului și care au fost atribuite A.P.A.P.S. nu s-a perfectat între părți, iar proprietatea acestora nu a fost transferată în patrimoniul reclamantei.
Ca atare s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile validării de instanță a unei convenții a părților și pronunțării unei hotărâri care să înlocuiască numai înscrisul probant al existenței dreptului refuzat de A.P.A.P.S.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 381/ COM din 7 aprilie 2003, cu opinie separată, a admis recursul, a modificat în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamantei și constată intervenită între părți vânzarea-cumpărarea, A.P.A.P.S. în calitate de vânzător și pârâta în calitate de cumpărător, a unui număr de 7804 acțiuni aparținând SC C.B. SA la prețul de 68.729 lei/ acțiunea, în total 536.852.768 lei.
S-a precizat că decizia ține loc de act adițional la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni 694/1996 încheiat între F.P.S. și A.B.P.
Pentru a pronunța decizia, instanța de recurs a reținut că pârâta nu a respectat prevederile art. 7.3.1 din contractul încheiat cu reclamanta iar prin sentința civilă nr. 1021/ COM din 28 iunie 1999 a Tribunalului Constanța rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5442/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, F.P.S. a fost obligat să încheie un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 684/1996 conform clauzei contractuale.
în raport de această situație s-a constatat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, respectiv art. 1073 și art. 1077 C. civ., pentru a se pronunța hotărârea prin care să se constate că a intervenit vânzarea-cumpărarea acțiunilor aferente terenului și act adițional în acest sens urmând a fi complinit consimțământul pârâtei, prețul de acțiune fiind stabilit conform dispozițiilor în vigoare.
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei s-a formulat recurs în anulare de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
în susținerea primului motiv de recurs în anulare se invocă următoarele dispoziții legale:
- Art. 35 pct. 2 din O.U. nr. 88 din 23 noiembrie 1997 privind privatizarea societăților comerciale; art. 5 alin. (6) din H.G. nr. 55/1998, pentru aprobarea normelor metodologice privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active precum și a Regulamentului e Organizare și Funcționare a F.P.S. astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 361 din 2 iulie 1998,art. 281din O.G. nr. 40 din 30 ianuarie 2003, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 25/2002, privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, art. 282din O.G. nr. 40/2003.
Din interpretarea textelor legale mai sus menționate, se trage concluzia de recurent că legiuitorul a stabilit o cauză legală de nevalorificare a terenurilor pentru care societatea comercială a obținut certificatul de atestare al dreptului de proprietate constatând că a rămas fără obiect și sancțiunile prevăzute în contract pentru neîndeplinirea acestei obligații.
Această susținere nu este fondată.
De menționat că primele două texte normative invocate în susținerea recursului în anulare au fost avute în vedere și analizate de Curtea Supremă de Justiție cu ocazia pronunțării deciziei civile nr. 5442 din 8 noiembrie 2000, prin care s-a statuat în mod irevocabil obligarea fostului F.P.S. de a respecta prevederile art. 7.3.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 694/1996 în sensul de a încheia un act adițional prin care să se transmită dreptul de proprietate asupra acțiunilor aferente terenului către A.P.B. la prețul prevăzut la punctul 3, majorat cu suma reprezentând valoarea terenului.
în consecință nu se pot invoca în motivarea unui recurs în anulare texte de lege care au fost avute în vedere de instanța supremă la rezolvarea unei probleme de drept printr-o hotărâre irevocabilă ce nu face obiectul prezentului recurs în anulare.
în ceea ce privește prevederile art. 281din Ordonanța nr. 40/2003 invocate în motivarea recursului în anulare se constată o interpretare greșită a acestui text de lege, deoarece din dispozițiile legale mai sus menționate rezultă că legiuitorul se referă la obligațiile cumpărătorului, deci la obligațiile A.P.B. și nu la obligațiile A.P.A.P.S., obligații ce trebuiau îndeplinite cu bună credință.
Invocarea prevederilor art. 282din ordonanța mai sus menționată nu poate fi luată în considerare în cauză, deoarece acțiunile suplimentare emise ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea terenurilor au fost atribuite A.P.A.P.S. fapt ce rezultă din încheierea nr. 21070/18 decembrie 1998 a Judecătorului delegat pe lângă Oficiul Registrului Comerțului Constanța.
Față de considerentele mai sus menționate, solicitarea Procurorului General privind admiterea recursului în anulare în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., casarea hotărârilor recurate și pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantă nu putea fi primită, pe cale de consecință s-a dispus respingerea recursului în anulare ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1461/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1458/2005. Comercial → |
|---|
