ICCJ. Decizia nr. 1466/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2462/2002 la Tribunalul Vrancea reclamanta S.D.F.E.E. Focșani a chemat în judecată pe pârâta SC F.R. SRL Focșani și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 37.089.651 lei contravaloarea energiei electrice și 25.904.797 lei majorări de tarif și 31.513.702 lei penalități de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 2339 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 21.445.673 lei preț energie electrică, 1.286.430 lei majorări și 21.445.000 lei penalități.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat prescris dreptul la acțiune cu privire la plata facturilor nr. 8180/1999 și nr. 11024/1999.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția invocată de pârâtă privind prematuritatea acțiunii.
De asemenea, s-a reținut că, prețul pretins de reclamantă cu excepția celor două facturi mai sus menționate este justificat fiind în cuantum de 21.445.673 lei.
împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 300 din 1 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 301/2003 s-a admis recursul formulat de reclamantă s-a casat în parte sentința pronunțată de instanța de fond și s-a trimis cauza spre rejudecare și cu privire la facturile nr. 8180/1999 și nr. 11024/1999.
Curtea a apreciat că acțiunea pentru somația de plată formulată de reclamantă a întrerupt prescripția întrucât prevederile art. 7 din O.G. nr. 5/2001 au un caracter derogatoriu de la prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1998.
în fond, în rejudecare prin sentința civilă nr. 1824 din 22 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a admis în parte acțiunea în legătură cu cele două facturi și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10.068.029 lei preț energie electrică, 604.082 lei majorări și 10.008.029 lei penalități.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că pretențiile formulate de reclamantă cu privire la prețul energiei electrice din facturile nr. 8180/1999 și nr. 11024/1999 sunt justificate.
împotriva sentinței au formulat apel reclamanta și pârâta care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în legătură cu sentința civilă nr. 2339/2002 a Tribunalului Vâlcea reclamanta a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale susținând că suma cerută la care trebuia obligată pârâta era de 27.021.622 lei în loc de 21.445.673 lei așa cum rezultă din însumarea facturilor.
Prin încheierea din 16 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale pe motiv că în cauză calculul a fost efectuat în mod corect prin adiționarea sumelor menționate în cele 4 facturi.
împotriva încheierii a formulat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel a conexat cele două cauze de apel.
Prin decizia civilă nr. 21/ A din 4 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 20 C/2004 au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantă și pârâtă.
Reclamanta a formulat recurs invocând motive de nelegalitate, în drept intimata pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului a susținut că în mod greșit instanța în fond la rejudecare a stabilit greșit majorările și penalitățile pentru cele două facturi ce au făcut obiectul rejudecării deoarece acestea trebuiau calculate până la data introducerii acțiunii și nu până la concurența sumei prevăzute în facturi.
S-a mai susținut că în mod greșit nu s-au acordat cheltuielile de judecată în cuantum de 2.631.193 lei cheltuieli de judecată aferente rejudecării cauzei în fond.
S-a solicitat casarea deciziei pronunțată în apel, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 6.519.233 lei cu titlul de majorări a sumei de 867.685 lei cu titlul de penalități și a sumei de 2.631.139 lei cheltuieli de judecată aferente rejudecării cauzei pentru două facturi.
Criticile formulate nu sunt fondate.
Referitor la modul de calcul al majorărilor de preț și a penalităților de întârziere la plată cu ocazia rejudecării cauzei pentru cele două facturi se constată că în cauză s-a făcut un calcul corect avându-se în vedere prevederile art. 14 din contractul încheiat între părți în raport cu numărul de zile de întârziere la plată.
Se constată, de asemenea, că la rejudecarea cauzei în fond, recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată cerând numai obligarea pârâtei la contravaloarea celor două facturi, a majorărilor și a penalităților de întârziere.
în această situație în mod corect nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Recurenta își poate valorifica dreptul său cu privire la plata cheltuielilor de judecată aferente cuantumului pretențiilor admise pe calea unei acțiuni civile separate.
Față de considerentele mai sus menționate s-a constatat că în cauză nu subzistă nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care au dus la modificarea sau casarea deciziei recurate și pe cale de consecință în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de recurenta-reclamantă a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1464/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1463/2005. Comercial → |
|---|
