ICCJ. Decizia nr. 1582/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 5 noiembrie 1999, reclamanta, Primăria municipiului Onești, a chemat în judecată, F.P.S. București, F.P.S., filiala Bacău și SC O. SA Onești, pentru ca, în contradictoriu cu aceste pârâte, să se constate nulitatea absolută a vânzării la licitație a pachetului majoritar, 70 % de acțiuni deținute de F.P.S. la SC O. SA Onești.
în susținerea acțiunii, reclamanta a invocat lipsa aprobării Consiliului Local Onești, absolut obligatorie întrucât bunurile din patrimoniul SC O. SA aparțin domeniului public și privat al municipiului Onești.
S-a mai susținut nulitatea absolută a transferului celor 70 % acțiuni ale SC O. SA de către Ministerul Finanțelor către F.P.S., întrucât Legea nr. 15/1990, nu este aplicabilă.
Pentru constatarea nulității transferului, a fost formulată acțiune care este pe rolul instanțelor judecătorești.
în cursul soluționării cauzei au fost introduse în cauză, A.P.A.P.S. București ca succesoare a F.P.S. și cumpărătoarea pachetului de acțiuni, SC P. SA Bacău.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 179 din 28 octombrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC P. SA Bacău.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că susținerea reclamantei în sensul că anterior vânzării acțiunilor era necesar obținerea avizului acesteia, ca organ al administrației publice locale este fără temei, neexistând o normă imperativă, de ordine publică în acest sens care să ducă la nulitatea actului de înstrăinare.
Privatizarea, prin înstrăinarea pachetului de acțiuni deținut de fostul F.P.S., s-a făcut cu respectarea O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările și completările prevăzute de Legea nr. 99/1999, astfel că reclamanta neavând calitatea de acționar sau de reprezentant al Statului Român, nu putea să intervină în acest proces.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, la 18 februarie 2004, reclamanta, Primăria municipiului Onești, susținând că este netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 9 și 10 și 3041 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- Licitația organizată de F.P.S. este nulă, întrucât nu are aprobarea Consiliului Local Onești. în acest sens, Hotărârea nr. 450 din 10 iunie 1999 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale și art. 2 lit. g) din Legea nr. 99/1999, prevăd că, instituția publică implicată în privatizare este F.P.S. sau o autoritate a administrației publice locale;
Or, Consiliul Local Onești fiind acționar unic al SC O. SA Onești, întrucât este o societate de interes local, procesul de privatizare trebuia organizat de această autoritate locală;
- au fost încălcate condițiile prevăzute de art. 948 C. civ., actul de privatizare fiind fondat pe o cauză nelicită;
- licitația a încălcat art. 3 și 4 din H.C.J. nr. 5/1995, care prevede interdicția vânzării de bunuri din patrimoniul SC O. SA până la stabilirea domeniului public și privat al municipiului Onești;
- licitația a încălcat și H.C.L. Onești nr. 12/1996, privind transmiterea spațiilor comerciale deținute de SC O. SA către Consiliul Local Onești;
- evaluarea patrimoniului SC O. SA la 27,848 miliarde nu a fost cea reală, bunurile fiind subevaluate în raport de valoarea de piață;
- SC O. SA, la înființare și-a trecut abuziv și nelegal o serie de bunuri în patrimoniul său, fiind incluse în raportul de evaluare pentru privatizare fără temei, astfel că, Consiliul Local Onești este vătămat, în calitate de acționar și de proprietar al bunurilor;
Prin întâmpinările depuse pârâtele intimate, SC O. SA și A.V.A.S. au cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile recurentei, în raport cu art. 304 C. proc. civ., se rețin următoarele:
Acțiunea reclamantei în constatarea nulității absolute a procesului de privatizare a SC O. SA se întemeiază, pe de o parte, pe susținerea calității de acționar și proprietar al acestei societăți, cât și pe încălcarea condițiilor de validitate a actelor juridice prevăzute de art. 948 C. civ. și pe nesocotirea dispozițiilor legale privind privatizarea societăților comerciale (O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 99/1999).
Analizând criticile aduse hotărârii atacate, se constată că acestea sunt nefondate.
în primul rând, după cum întemeiat a reținut instanța de fond, recurenta nu a făcut dovada calității de acționar, al SC O. SA Onești și, ca urmare, nu putea să fie implicată în procesul de privatizare.
SC O. SA Onești a fost înființată, în condițiile legii, în 1995 prin reorganizarea R.A.G.C.L. în societate comercială, și conform art. 24 din Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991, F.P.S. deținea 70 % din capitalul social, în numele statului, iar 30 %, F.P.P.
Așa fiind, F.P.S., iar nu reclamanta, avea calitatea de organizator al procesului de privatizare și de vânzător al acțiunilor statului.
Susținerea recurentei, în sensul că vânzarea la licitație era condiționată de aprobarea sa, este fără temei. Invocarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 este fără relevanță, întrucât acestea nu prevăd o asemenea condiție, care, de altfel, ar adăuga la lege, deci ar fi inaplicabilă.
Este fără temei și invocarea art. 2 lit. g) din Legea nr. 99/1999, întrucât din aceste prevederi legale, care definesc noțiunea de instituție publică implicată în privatizare, fiind menționate F.P.S. sau orice minister de resort ori, după caz o autoritate a administrației publice locale, cu atribuții de privatizare, nu se poate reține că, un organ al administrației publice, care nu este acționar la o societate comercială, ar putea avea atribuții în procesul de privatizare.
Recurenta nefiind acționară la SC O. SA, nu poate fi implicată în procesul de privatizare, nici ca organizator, nici prin emiterea unui aviz sau aprobare, astfel că invocarea lipsei aprobării și nulitatea vânzării la licitație conform procesului-verbal din 18 octombrie 1999, este fără temei.
Se invocă de către recurentă în nulitatea licitației, nerespectarea condițiilor de validitate a convențiilor conform art. 948 C. civ. și art. 966 C. civ., respectiv o cauză falsă sau nelicită.
Nerespectarea condițiilor de validitate nu a fost însă dovedită, o simplă invocare a acestora, nefiind suficientă. în acest sens este de reținut că art. 967 C. civ., prevede că "convenția este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la proba contrarie".
Această prezumție de valabilitate a cauzei nu a fost răsturnată de recurentă.
Referirile la unele Hotărâri ale Consiliului Local sunt de respins, cauza actului juridic, în speță, actul de licitație, fiind procesul de privatizare, al căror dispoziții legale au fost respectate.
Susținerea recurentei în sensul nesocotirii în cadrul licitației a H.C.L. Onești nr. 12/1996 și a Consiliului Județean nr. 5/1995, nu poate fi reținută ca întemeiată, întrucât acestea sunt acte administrative ce nu pot conține norme imperative a căror nerespectare ar putea să ducă la nulitatea absolută a licitației.
în ce privesc criticile referitoare la evaluarea patrimoniului SC O. SA sau cuprinderea unor bunuri ce nu-i aparțin, sunt fără temei, întrucât, pe de o parte, procesul de privatizare, înstrăinarea prin licitație, a avut ca obiect acțiunile F.P.S., iar nu patrimoniul, care este un concept diferit, totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, ce aparține societății comerciale. Pe de altă parte, reclamanta nu și-a dovedit calitatea de a ataca actul de licitație.
Față de cele de mai sus, s-a reținut că hotărârea atacată este temeinică și legală, astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1603/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1570/2005. Comercial → |
|---|
