ICCJ. Decizia nr. 1624/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2390 din 29 octombrie 2003 s-a admis acțiunea reclamantului G.G. în contradictoriu cu SC S. SA și A.S.P. și s-a anulat hotărârea adoptată de A.G.A. SC S. SA din 26 martie 2003, constatându-se că a rămas fără obiect capătul de cerere privitor la suspendarea executării acestei hotărâri.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele SC S. SA Oradea și A.S.P., iar prin încheierea nr. 1012 din 2 aprilie 2004 înalta Curte de Casație și Justiție a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Oradea care a calificat calea de atac ca fiind apel.
Prin decizia nr. 118 din 21 septembrie 2004 Curtea de Apel Oradea a admis apelurile și a schimbat în totalitate sentința atacată în sensul că a respins în întregime cererea formulată de reclamantul G.G.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul G.G. solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul păstrării hotărârii instanței de fond, invocând, în fundamentarea în drept a recursului, prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
în motivarea recursului, pe lângă o serie de critici care vizează netemeinicia deciziei atacate și care nu pot face obiectul unei examinări în cadrul acestei căi de atac, se aduc o serie de critici învederându-se nelegalitatea hotărârii. Acestea vizează încălcarea art. 13 alin. (3) din Statutul societății, în sensul că adunarea generală nu a fost convocată de către consiliul de administrație al societății ci de către președintele acestui consiliu, încălcarea prevederilor legale, privind publicarea în M. Of. a convocării adunării generale cu 15 zile înainte și adoptarea în ședința A.G.A. a raportului de gestiune, a raportului comisiei de cenzori, aprobarea bilanțului și contului de profit și pierderi și a bugetului de venituri și cheltuieli pe 2003 fără avizul Consiliului de administrație.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate înalta Curte constată că acesta este nefondat.
în mod corect instanța de apel a reținut că, potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală a acționarilor va fi convocată de administratori iar modalitatea de convocare se va putea stabili prin actul constitutiv, în cazul de față Statutul societății stabilind, fără încălcarea prevederilor legale, ca președintele Consiliului de administrație să convoace adunarea generală, ceea ce s-a și întâmplat.
Din probele administrate rezultă că publicarea în M. Of. a convocării adunării generale s-a făcut la data de 11 martie 2003, fiind respectate prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 și art. 15 din Statut, întrucât corect a reținut instanța de apel.
în ceea ce privește aprobarea bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi, în mod corect s-a stabilit că aceasta revine, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 (art. 111 alin. (1)), exclusiv adunării generale a acționarilor, Consiliului de Administrație revenindu-i, potrivit Statutului societății, obligația de a pregăti documentele necesare și nici de cum obligația de a aprobare preliminară a lor.
Față de cele de mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1641/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1620/2005. Comercial → |
|---|
