ICCJ. Decizia nr. 1603/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 01 iulie 2002 la Judecătoria Baia Mare reclamanții T.O., P.L., S.I., T.T., N.D., D.C., M.L., C.G., A.I., P.C., B.L., B.V., T.A., V.A., C.V., C.T.D., U.V., J.D., I.R., F.I., R.I., O.V., R.C., P.P., T.P., P.D., T.D., T.M., C.C., L.I., î.I. și C.V. au chemat în judecată pe pârâta SC U. SA Baia Sprie pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să încheie contract de vânzare - cumpărare pentru spațiile ocupate de reclamanți cu contract de închiriere și obligarea acesteia la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere în cazul refuzului de a încheia contract de vânzare - cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 4711 din 10 septembrie 2003, Judecătoria Baia Mare a declinat competența soluționării în favoarea Tribunalului Maramureș.
Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 3092 din 20 noiembrie 2003, a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pretențiile reclamanților privind obligarea pârâtei să încheie contracte de vânzare - cumpărare pentru locuințele închiriate, la un alt preț decât cel stabilit de proprietară, până la expirarea perioadei de închiriere, sunt neîntemeiate, cât timp O.U.G. nr. 40/1999 nu-l obligă pe acesta să stabilească prețul de vânzare impus de chiriași.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, care, prin decizia nr. 523/ A din 04 martie 2004, anulează sentința civilă nr. 3092 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Maramureș și trimite cauza spre competentă soluționare, la Judecătoria Baia Mare.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC U. SA Baia Sprie criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, litigiul este de natură comercială, întrucât între recurentă și intimații reclamanți există un singur raport juridic, de natură comercială, atât în fapt cât și în drept, deoarece art. 3 pct. 2 C. com., prevede că "închirierea de mărfuri în natură sunt fapte de comerț".
De asemenea, recurenta susține că aprecierea formulată de instanță în considerentele deciziei în forma "obiectul cererii este obligația de a face", reprezenta o antepronunțare asupra fondului, deși se judeca doar o excepție, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, aspect care atrage casarea deciziei.
în consecință, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat și casarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile nr. 3092 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Maramureș.
Recursul este nefondat:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, constatând că între părți sunt raporturi de natură civilă iar competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine judecătoriei, ca instanță de drept comună, conform art. 1 alin. C. proc. civ. și nu tribunalului.
De altfel, din practicaua hotărârii atacate, rezultă că reprezentantul pârâtei intimate arată că din punctul său de vedere litigiul are o natură civilă, acest fapt rezultând și din prisma valorii care face obiectul litigiului, arătând că de fapt, fondul litigiului este prețul, valoarea.
Instanța în mod corect a reținut că între părți nu existau raporturi juridice comerciale și nu se punea problema executării unor fapte de comerț, așa cum sunt ele definite prin art. 3 și 4 C. com., care să atragă competența tribunalului ca instanță de fond.
în consecință, criticile formulate de recurentă au fost neîntemeiate, astfel că, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1606/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1582/2005. Comercial → |
|---|
