ICCJ. Decizia nr. 1567/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC E.M.N. SA, a chemat în judecată pe pârâta M.S., solicitând să se constate inexistența dreptului pârâtei de a obține despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului pe care sunt amplasați stâlpi de înaltă tensiune.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 699 din 28 ianuarie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale active și pe fond a respins acțiunea.
Instanța a reținut că, pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren, de folosința căreia este lipsită, ca urmare a amplasării mai multor stâlpi de înaltă tensiune și a unui transformator, situație stabilită prin sentința civilă nr. 9588/2002 a Judecătoriei Ploiești, care a stabilit și obligarea reclamantei la despăgubiri anuale în sumă de 257,90 dolari S.U.A., iar Legea nr. 318/2003 se aplică numai situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei.
Curtea de Apel Ploiești, soluționând apelul declarat de reclamantă, prin decizia nr. 309 din 23 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, cererea, considerând că Legea nr. 318/2003 nu produce efecte retroactive, iar despăgubirile au fost acordate pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren afectată de amplasarea stâlpilor de înaltă tensiune și a transformatorului, nu de traversarea aeriană sau subterană a rețelelor electrice.
împotriva deciziei astfel pronunțată, reclamanta a declarat recurs susținând că în mod greșit instanța de apel a considerat că Legea nr. 318/2003 nu influențează raporturile juridice dintre părți, dreptul de servitute, în condițiile noii reglementări exercitându-se gratuit, așa încât nu este afectată autoritatea de lucru judecat care este de altfel întemeiată pe un act normativ abrogat.
Recurenta mai susține că art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 instituie un mod de dobândire a proprietății, terenurile afectate de rețele de distribuție a energiei electrice rămânând în proprietatea publică a statului, iar despăgubirea proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice va avea loc cu ocazia intervențiilor.
Recursul va fi respins:
Susținerile recurentei în cele 8 motive de recurs sunt reale; ele nu sunt însă pertinente acțiunii dedusă judecății și din această perspectivă soluția pronunțată de instanța de apel este legală.
Acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept are un caracter subsidiar, hotărârea pronunțată având efect declarativ, constatând un raport juridic preexistent, iar consecințele producându-se "ex tunc". De aceea, indiferent dacă este declaratorie, interogatorie sau provocatorie, acțiunea în constatare nu poate fi primită în condițiile în care, hotărârea judecătorească pronunțată în temeiul ei are efecte retroactive. Iar în această situație, este evident că autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 9588/2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ar fi știrbită.
în opoziție cu aceasta, alături de acțiunea în realizare, acțiunea în transformare de drepturi determină efectul constitutiv al hotărârii judecătorești, creând un nou raport juridic cu consecințe ce se produc "ex nunc".
Astfel, nu se poate susține, fără critici întemeiate, că noua reglementare, în condițiile admiterii acțiunii în constatare, nu afectează autoritatea de lucru judecat într-un raport juridic existent până la apariția Legii nr. 318/2003, după cum nu se poate susține că actul normativ nu schimbă raporturile juridice dintre părți.
în această măsură, s-au considerat dispozițiile art. 312 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 309 din 23 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1574/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1569/2005. Comercial → |
|---|
