ICCJ. Decizia nr. 1620/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 23 martie 2004 a Judecătoriei Iași dată în camera de consiliu s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a titlului executor, sentința civilă nr. 4631/2001 a Judecătoriei Iași, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 372 și art. 3731C. proc. civ. modificate prin O.U.G. nr. 138/2000, cu referire la dispozițiile articolului 331 și următoarele C. proc. civ.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 1213 din 9 iulie 2004 a respins apelul formulat de debitoarea SC P. SA Iași.
împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea SC P. SA solicitând admiterea lui și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel sau modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și respingerii cererii de încuviințare a executării silite.
în primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că instanța de apel s-a eschivat de la soluționarea excepției autorității de lucru judecat ce decurge din hotărâri pronunțate în alte dosare în care s-a cerut încuviințarea executării silite pe baza aceleiași hotărâri și există autoritate de lucru judecat ce decurge din decizia civilă nr. 1007 din 12 iunie 2003 a Tribunalului Iași.
în al doilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, încheierea de încuviințare a executării silite a sentinței de validare a popririi prin aceea că a reținut în mod greșit că în prezentul dosar creditoarea încearcă să-și exercite creanțele din titlurile executorii ce au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 4651/2001 a Judecătoriei Iași.
Examinând recursul debitoarei prin prisma motivelor de recurs invocate, înalta Curte constată că în cauză instanțele au făcut o corectă aplicare a legii, interpretând corect actul juridic dedus judecății și, ca atare, recursul este nefondat.
Instanța de apel nu s-a eschivat de la soluționarea excepției autorității de lucru judecat ci a considerat-o, implicit, nefondată, făcând trimitere, în mod corect, la dispozițiile art. 331 C. proc. civ., respectiv la procedura necontencioasă în care o asemenea excepție nu își găsește locul conform art. 337 C. proc. civ.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat, calificarea actului juridic dedus judecății fiind făcută în mod corect, fără a se schimba natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât curtea de apel a reținut că în speța de față creditoarea, stăruind în executarea sentinței civile nr. 4651/2001 a Judecătoriei Iași, încearcă să-și execute creanțele din hotărârile care au stat la baza pronunțării acestei sentințe.
Față de cele de mai sus, înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins recursul debitoarei ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1624/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1587/2005. Comercial → |
|---|
