ICCJ. Decizia nr. 1587/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1644 din 22 octombrie 2003, Tribunalul Vâlcea, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanții F.V., M.L., C.E., P.E., V.C.T., D.D., L.V., B.F., G.M., D.I.P., H.M. și H.M., P.V., P.G., B.E. și B.V., N.C.P., N.F. și N.Ș. în contradictoriu cu pârâții SC A. SA Drăgășani și C.M.P.
Reclamanții au solicitat prin acțiunea formulată să se constate nulitatea absolută a contractului de schimb nr. 2834 din 4 septembrie 2001, întrucât acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 54/1998, privind circulația juridică a terenurilor, art. 113 și art. 117 din Legea nr. 31/1990 și în frauda acționarilor societății SC A. SA ale cărei bunuri au fost subevaluate în timp ce bunurile societății SC I.M. SA au fost supraevaluate.
Respingând acțiunea, instanța de fond a reținut că probele administrate nu confirmă susținerile reclamanților, deoarece contractul de schimb a cărui nulitate se solicită, încheiat între SC A. SA și SC I.M. SA, nu a avut ca obiect terenuri ci clădiri, bunurile au fost schimbate la valori egale, potrivit expertizelor efectuate, și nu au fost încălcate prevederi imperative ale Legii nr. 31/1990.
S-a mai reținut că asupra valabilității contractului de schimb s-a pronunțat și Judecătoria Drăgășani prin sentința civilă nr. 3850/2002, definitivă prin decizia civilă nr. 327/2003 a Tribunalului Vâlcea, în acțiunea de revocare a actului de schimb introdusă de D.G.F.P. Vâlcea în contradictor cu SC A. SA și SC I.M. SA.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond reclamanții au declarat apel.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială, prin decizia nr. 60 din 9 februarie 2004, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea și a constatat nul contractul de schimb nr. 2834 din 4 septembrie 2001.
Instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate criticile formulate de reclamanți relative la încălcarea prevederilor Legii nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor și ale Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale.
Aceasta, deoarece în obiectul contractului de schimb, în speță, figurează și terenuri, respectiv "curți și alei betonate în suprafață de 12.000 mp., curți și platforme pietriș; 3.871,75 mp. și, deci, instanța de fond greșit a reținut că respectivul contract nu cade sub incidența Legii nr. 54/1998 cât și a Legii nr. 36/1995 care prevăd pentru validitatea lui forma autentică.
Prin aceeași decizie, în temeiul art. 294 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea apelanților de modificare a cadrului procesual prin introducerea în cauză a altei persoane.
în contra deciziei a declarat recurs pârâta SC B. SA Rm. Vâlcea (fostă A.) solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și anume:
1. instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății deoarece contractul de schimb a cărui nulitate s-a constatat nu avea ca obiect terenuri, nefiind sub incidența Legii nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, astfel cum rezultă din actul adițional atașat la recurs ca act nou;
2. chiar dacă s-ar considera ca fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 54/1998, condiția formei autentice este îndeplinită prin sentința civilă nr. 2906 pronunțată de Judecătoria Drăgășani la 25 septembrie 2002 prin care se constată încheiat contractul de schimb nr. 2834 din 4 septembrie 2001 și care ține loc de act autentic de înstrăinare iar asupra valabilității contractului de schimb s-a pronunțat și decizia civilă din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, hotărâri pe care le atașează la recurs ca acte noi.
Intimata F.E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a deciziei atacate arătând că, în speță, contractul de schimb are o cauză imorală, fiind încheiat în frauda creditorilor și acționarilor, bunurile societății au fost subevaluate iar prevederile Legii nr. 31/1990 încălcate.
Pentru termenul din 1 martie 2005, recurenta a depus "precizări" la motivele de recurs, în fapt, o extindere a acestora, care față de prevederile art. 302 și art. 303 alin. (1) conform căruia recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs nu pot fi reținute spre analiză.
Recursul nu este fondat.
I. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Contractul de schimb nr. 2834 a fost încheiat între SC A. SA și SC I.M. SA la 4 septembrie 2001 prin înscris sub semnătură privată și are ca obiect atât construcții cât și teren, curți și alei betonate în suprafață de 12.000 mp., curți și platforme pietriș de 3871,75 mp.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 înstrăinarea și dobândirea terenurilor de orice fel prin acte juridice între vii trebuie să fie făcută prin încheierea actului în formă autentică iar nerespectarea formei autentice cerută de lege pentru validitatea contractului este sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 12 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din lege.
Cum nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare sau în alt mod, actul adițional la contractul în speță, evocat pentru prima dată în recurs, și care are ca unic obiect mențiunea că imobilul dat în schimb copermutantei SC A. SA nu cuprinde și terenul inițial menționat, nu are deci potențialitatea de a acoperi cauza de invalidare ce a existat la momentul facerii actului.
II. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Hotărârile judecătorești invocate în confirmarea validității contractului de schimb nu pot fi nici ele ținute în seamă.
Pe de o parte, copia sentinței nr. 2906 pronunțată de Judecătoria Drăgășani la 25 septembrie 2002 atașată în recurs nu cuprinde mențiunea "definitivă și irevocabilă", iar decizia civilă din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești analizează în considerentele sale îndeplinirea condițiilor acțiunii revocatorii cu care a fost investită instanța iar nu valabilitatea contractului de schimb.
Pe de altă parte, cum deja s-a arătat, nulitatea care afectează actul în speță fiind absolută și expresă ea nu poate fi acoperită prin confirmare sau în alt mod, exceptând cazurile anume prevăzute de lege.
Așa a fost, pentru considerentele arătate, înalta Curte a respins recursul declarat ca nefondat, s-a menținut ca legală decizia ce a fost atacată în baza art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1620/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1606/2005. Comercial → |
|---|
