ICCJ. Decizia nr. 1608/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1608/2005
Dosar nr. 9243/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată sub nr. 3370 din 12 septembrie 2003, reclamantul I.A. a chemat în judecată pe pârâta SC A.T. SA, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei de a înregistra în contabilitatea societăţii, rezultatele raportului de actualizare a valorii imobilizărilor corporale şi necorporale, conform H.c.a. din 1 iulie 2002 şi a art. 4 din actul adiţional modificator al societăţii, astfel cum a fost publicat în M. Of. partea a IV-a nr. 1605 din 6 septembrie 2002, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 132 din 5 februarie 2004, Tribunalul Tulcea respinge acţiunea formulată de reclamantul I.A., ca nefondată, reţinându-se în esenţă că societatea pârâtă nu poate fi obligată să procedeze la înregistrarea în contabilitate a diferenţelor rezultate din reevaluare, atâta timp cât A.G.A. nu a decis şi nu a aprobat o astfel de înregistrare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul care prin Decizia nr. 202 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Constanţa a fost respins, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că la data de 1 iulie 2002 a avut loc şedinţa C.a. – SC A.T. SA, care avea prevăzut pe ordinea de zi între altele şi adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social cu aport în numerar şi încorporarea în capitalul social a fondului de rezervă.
Prin această hotărâre s-a decis ca rezultatele raportului de actualizare a valorii imobilizărilor corporale şi necorporale să fie înregistrat contabil fără a se include în capitalul social (art. 4), hotărârea fiind publicată în M. Of. al României partea a IV-a nr. 1605 din 6 noiembrie 2002.
În respectarea celor stabilite cu prilejul ţinerii şedinţei C.A., s-a procedat la întocmirea de către un evaluator autorizat a unui raport de actualizare a imobilizărilor corporale şi necorporale, iar în procesul verbal al C.a. al societăţii din 10 septembrie 2002, s-a precizat că raportul reevaluării activelor urmează a fi discutat la finele anului calendaristic.
Ulterior, cu prilejul ţinerii C.a. al societăţii la 4 februarie 2003, aşa după cum rezultă din procesul verbal întocmit cu acest prilej, s-a aprobat bilanţul contabil, fără însă a se dispune înscrierea reevaluării şi raportul de gestiune, pentru ca în şedinţa A.G.A. să se fi dispus în sensul aprobării bilanţului contabil, fără a se dispune asupra înscrierii reevaluării.
A.G.A. din 27 martie 2003 a aprobat situaţia financiară a societăţii, dând descărcare C.A. pentru anul 2002, hotărârea luată la această dată fiind publicată în M. Of. nr. 961 din 12 aprilie 2003, fără a fi fost contestată în termenul prevăzut de lege, respectiv 15 zile de la data publicării în M. Of.
Faţă de sus menţionata situaţie, s-a constatat că, într-adevăr, obligativitatea înregistrării în evidenţele contabile nu este imperativă, ea fiind lăsată la latitudinea A.G.A. din cadrul societăţii, singura abilitată să hotărască asupra oricăror situaţii în limitele legii, conform dispoziţiilor cuprinse în legea nr. 31/1990, astfel încât, legal şi temeinic s-a concluzionat de către instanţa de fond că, odată ce hotărârea nu a fost contestată solicitându-se anularea acesteia, iar obligaţia nu este imperativă, cererea reclamantului nu poate fi primită.
De altfel, conform dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 403/2000, „societăţile comerciale pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniu", pentru ca, prin art. 3 alin. (1), legiuitorul să fi înţeles a preciza că „înregistrarea diferenţelor de reevaluare în conturile corespunzătoare se va face numai după aprobarea acestora de către A.G.A.", astfel că societatea se afla în situaţia de a putea proceda la reevaluare, situaţie de fapt ce a avut loc, fără însă a se putea dispune asupra obligativităţii înregistrării, atât timp cât această operaţiune este lăsată la latitudinea A.G.A., care aprobă sau nu o astfel de măsură.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
A susţinut că s-au încălcat dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi ale Legii contabilităţii, hotărârea de aprobare a bilanţului contabil pentru activitatea anului 2002 luată de acţionarii pârâtei la 27 martie 2003, în adunarea generală ordinară, neputând modifica sau revoca o hotărâre luată în cadrul unei adunări generale extraordinare, chiar prin delegarea competenţelor sale către consiliul de administraţie, cum este cazul raportului de reevaluare şi înregistrare în contabilitatea societăţii, fără includerea în capital, singura în măsură să dispună în acest sens fiind adunarea generală extraordinară şi nu cea ordinară.
Totodată, în speţă era obligatorie aplicarea dispoziţiilor art. 118 din OG nr. 28/2002.
A mai invocat faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate, respectiv Raportul de evaluare, interogatoriul luat pârâtei, procesele verbale de şedinţă ale consiliului de administraţie încheiate la 1 iulie 2002 şi ulterior, la 10 septembrie 2002 şi 4 aprilie 2003, dovezi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este nefondat.
Decizia C.A. din 1 iulie 2002, prevede că rezultatul raportului de actualizare a valorii imobilizărilor corporale şi necorporale va fi înregistrat contabil fără a se include în capitalul social, neexistând nici o dată la care se vor face aceste înregistrări întocmirea raportului de reevaluare având loc ulterior, motiv pentru care, tema s-a reluat în şedinţa din 10 septembrie 2002 şi apoi la 4 aprilie 2003, ocazie cu care Raportul de gestiune şi Bilanţul contabil, pentru anul 2002 au fost aprobate fără ca rezultatul reevaluării să fie înregistrat, ceea ce echivalează cu o revocare a măsurii, iar prin hotărârea A.G.A. din 27 martie 2003, s-a aprobat situaţia financiară a societăţii şi s-a descărcat c.a., pentru anul 2002, fără a se dispune înregistrarea în contabilitate a actualizării valorilor.
Potrivit art. 1 din HG nr. 403/2000 nici nu era obligatorie, iar potrivit art. 3 din HG nr. 4023/2000, în vigoare, la momentul respectiv se putea face după aprobarea A.G.A., aprobare care nu s-a dat.
Nici legislaţia ulterioară, respectiv art. 118 din OG nr. 28/2002 şi nici art. 116 alin. (3) din Legea nr. 525/2002 nu stipulează despre o obligaţie expresă, iar cu privire la respectarea Legii contabilităţii, aceasta se putea pune în discuţie doar în cazul în care s-ar fi aprobat.
De asemenea, regimul care a operat asupra hotărârilor luate de C.A. la toate datele sus evocate cât şi de A.G.A. este cel al Legii nr. 31/1990 înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 161 din 21 aprilie 2003, nefăcându-se de altfel nici dovada modificării actelor constitutive, privind delegarea de competenţe şi nici înregistrarea pretinsei hotărâri la R.C., încât, în mod legal, au reţinut instanţele că neatacându-se hotărârea A.G.A. din 27 martie 2003, aceasta şi-a produs efectele juridice fiind înregistrată la R.C., astfel că acţiunea în obligaţia de a face contrară rezultatelor financiare consolidate prin adoptarea acestei hotărâri, nu putea fi primită.
Instanţa de apel pronunţându-se în acest sens cu respectarea legii şi pe baza probatoriului administrat în cauză a avut în vedere, aşa cum s-a arătat în precedent şi dovezile invocate, încât nu sunt întemeiate nici unul din motivele invocate şi prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.A., împotriva deciziei nr. 202/ COM din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1605/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1609/2005. Comercial → |
|---|
