ICCJ. Decizia nr. 1631/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1631/2005

Dosar nr. 4735/2004

Şedinţa de la 10 martie 2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 24 mai 2002 S.P.A.P. Sibiu, cu sediul în Sibiu, a chemat în judecată pe SC A. SRL, cu sediul în Sibiu şi pe SC G. SA, cu sediul în Sibiu, solicitând a se constata nulitatea absolută a actului adiţional aferent contractului de locaţie de gestiune încheiat la 8 februarie 1994 între cele două pârâte şi evacuarea SC A. SRL, din spaţiul pe care îl ocupă în Piaţa Rahova înscris în C.F., spaţiul de 116 m.p.

Prin acţiune reconvenţională, formulată la 18 iunie 2002, SC A. SRL Sibiu, a chemat în judecată S.P.A.P. Sibiu, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 30.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la activul în discuţie, instituirea unui drept de retenţie asupra activului până la plata sumei datorate şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

După ce Judecătoria Sibiu, sesizată cu cererile de care s-a făcut vorbire, prin sentinţa civilă nr. 4156 din 25 iunie 2002, la 22 octombrie 2002 reclamanta din cererea reconvenţională şi–a modificat această cerere, chemând în judecată şi M.S., reprezentat prin P.M.S., cu sediul în Sibiu, judeţul Sibiu, alături de celălalt pârât reconvenţional.

Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 3367 pronunţată la 19 septembrie 2003, a admis în parte acţiunea principală şi a admis cererea reconvenţională, a constatat nulitatea absolută a actului adiţional aferent contractului de locaţie (1994 dintre SC A. SRL Sibiu şi SC G. SA, a obligat S.P.A.P. Sibiu şi M.S., reprezentat prin P.M.S. la contravaloarea investiţiilor făcute de SC A. SRL la activul în discuţie, în valoare de 228.000.000 lei, a instituit un drept de retenţie asupra acestui activ, în favoarea SC A. SRL până la plata sumelor investite, a obligat S.P.A.P. Sibiu şi M.S. prin P.M.S. către SC A. SRL, la 21.803.000 lei cheltuieli de judecată, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de SC A. SRL şi SC G. SA şi a respins capătul de cerere privind evacuarea SC A. SRL.

Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 35/ A din 16 februarie 2004, a admis apelurile formulate de M.S. şi de S.P.A.P. Sibiu, a anulat procedura urmată în faţa tribunalului şi sentinţa pronunţată de această instanţă şi a fixat termen pentru judecarea cauzei.

La baza soluţiei a stat constatarea că reclamanta nu are calitate de subiect de drept, personalitate juridică, mai precis că nu a demonstrat calitatea sa deşi i-au fost acordate mai multe termene în acest sens. Invocând teza a II-a a art. 297 alin. (2) C. proc. civ., cauza a fost reţinută spre judecare.

Împotriva hotărârii Curţii de Apel Alba Iulia, au declarat recurs atât S.P.A.P. Sibiu, cât şi SC A. SRL Sibiu.

Invocând art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că are capacitate de exerciţiu a drepturilor sale şi, deci, calitate procesuală activă, fiind constituită prin hotărâre a Consiliului local, în temeiul art. 38 alin. (2) lit. i) şi t) din Legea nr. 215/2001, conform art. 28 din Legea nr. 31/1954. Solicită casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.

SC A. SRL Sibiu, invocă art. 304 pct. 9 şi 11 (abrogat din anul 2000), şi arată că dovada personalităţii juridice a reclamantei se află la dosar încă de la fond, că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la apelul său, iar sentinţa a fost desfiinţată şi în ce priveşte cererea reconvenţională fără a-i fi contestată calitatea procesuală, că unul dintre pârâţii reconvenţionali are capacitate de exerciţiu aşa încât hotărârea nu trebuia desfiinţată în ce-l priveşte, pentru acest motiv, că au fost desfiinţate şi actele procedurale ale M.S., deşi partea nu a invocat acest lucru, iar sancţiunea prevăzută de lege este nulitatea relativă şi că instanţa de apel nu a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a P.M.S., lipsei capacităţii sale procesuale şi tardivitatea apelului acestei părţi.

Criticile sunt întemeiate.

Conform art. 298, 258, 261 alin. (1) pct. 5 şi 6 şi art. 137 C. proc. civ., instanţa are obligaţia să se pronunţe, explicit şi nu implicit cum s-ar putea susţine, asupra tuturor problemelor ridicate pe parcursul soluţionării litigiului, dând prioritate excepţiilor procedurale invocate.

În speţă, s-a invocat excepţia tardivităţii declarării apelului de către M.S., problemă care nu a fost rezolvată de instanţă, deşi primirea acestei susţineri făcea ca celelalte motive de apel, inclusiv cele referitoare la celelalte excepţii, să nu mai poată fi examinate.

Deşi în cauză au fost formulate mai multe excepţii, aflate în acelaşi rang de prioritate a examinării cu excepţia însuşită de instanţă, acestea nu au fost examinate şi soluţionate de instanţă.

Constatarea lipsei capacităţii de exerciţiu şi a calităţii procesuale active a reclamantei este greşită, dovada acestora aflându-se la dosar şi conţinând toate active pentru aducerea cărora s-au acordat termene în apel.

În fine, instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor apelurilor declarate în cauză.

Dacă în ce priveşte apelurile P.M.S. şi M.S. se poate susţine că au fost făcute de aceiaşi parte, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la aderarea de către SC A. SRL la apelul reclamantei, admis de către instanţă.

Pentru motivele de mai sus, recursurile declarate în cauză urmează a fi admise, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casându-se Decizia atacată şi trimiţându-se cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamantul S.P.A.P. Sibiu şi de pârâta SC A. SRL Sibiu, împotriva deciziei nr. 35/ A din 16 februarie 2004, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecare apelurilor la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 martie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1631/2005. Comercial