ICCJ. Decizia nr. 1619/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1619/2005
Dosar nr. 9839/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 121/ E din 5 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 121/E/2005 s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii pârâţi L.A. şi L.O. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC G.C. SA Piatra Neamţ, aceasta din urmă fiind obligată să încheie procesul verbal de predare-primire recepţie şi să predea apartamentele situate în municipiul Piatra Neamţ, şi executate în baza contractului încheiat de părţi la data de 29 mai 1995.
Cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă având ca obiect plata sumei de 114.609.595 lei diferenţă preţ lucrări, a fost respinsă, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 29 mai 1995 între reclamanţi şi pârâtă s-a încheiat contractul pentru execuţia a două apartamente în suprafaţă de 97,88 mp fiecare, în termen de 24 de luni.
Expertiza contabilă a stabilit în cauză că valoarea lucrărilor executate până în prezent este de 913.808.035 lei achitată, încât s-a reţinut că reclamanţii-pârâţi şi-au îndeplinit toate obligaţiile spre deosebire de pârâta-reclamantă care a depăşit termenul de execuţie, termenul contractual expirând, ceea ce impune predarea apartamentelor în stadiul în care sunt în prezent.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta reclamantă care a fost admis, iar sentinţa schimbată în sensul că s-a respins acţiunea, menţinându-se dispoziţiile privind judecata cererii reconvenţionale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere natura contractului părţilor cu executare succesivă din al cărui conţinut şi interpretare rezultă intenţia părţilor de executare integrală (la cheie) a 2 apartamente, executare care presupune şi finisajele interioare, ori contractul se află în derulare, finalizarea lucrărilor neavând loc atât din cauza complexităţii acestora cât şi din cauza culpei reclamanţilor pârâţi care nu au achitat la termen contravaloarea lucrărilor potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii pârâţi invocând, în esenţă, greşita interpretare a contractului care chiar dacă este un contract de antrepriză, de prestaţii succesive, are un termen de execuţie şi nu există temei legal ca la data expirării contactului antreprenorul să execute în continuare alte lucrări, necomandate de altfel, situaţie determinată atât de aprecierea greşită a probelor administrate precum expertiza contabilă efectuată cât şi de nepronunţarea asupra unor dovezi hotărâtoare, respectiv notificarea nr. 460/2001, prin care pârâta-reclamantă a luat act că recurenţii nu sunt de acord cu prelungirea contractului cât şi recunoaşterea acesteia care s-a obligat cu ocazia concilierii să predea apartamentele în stadiul în care se află.
Recursul a fost motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată sau casată pentru motivele limitativ prevăzute, fiind reglementată şi situaţia când, în determinarea actului în raport cu legea, instanţa denaturează adevăratul înţeles al termenilor cuprinşi în act dându-i astfel actului o calificare legală greşită sau când schimbă înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia dar nu şi atunci când în raport de probele administrate rezultă dubii cu privire la ceea ce s-a reţinut legat de conţinutul clauzelor actului dedus judecăţii.
Ori, instanţa de apel a apreciat în mod corect actul juridic dedus judecăţii, fiind necontestat că între părţi s-a încheiat un contract complex pentru executarea unor apartamente la cheie, pârâta având calitatea de executant cât şi de investitor şi s-a fixat un termen de execuţie de 24 luni, depăşirea termenului şi efectele juridice ale nerespectării contractului raportat la culpa pârâţilor fiind o chestiune de fapt legată de executare şi nu de natura sau înţelesul termenilor contractului pe care, instanţa de recurs nu o poate cenzura având în vedere tocmai caracterul nedevolutiv şi scopul esenţialmente de control al legalităţii.
Cât priveşte nepronunţarea instanţei de apel asupra unor mijloace de apărare sau asupra unor dovezi, motiv care se încadrează în art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca omisiunea să ducă la modificarea hotărârii, mijlocul de apărare sau dovada administrată să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, ori instanţa de apel a considerat în raport de celelalte probe, necontestate, că părţile au continuat executarea contractului şi după expirarea termenului de 24 de luni, pârâta-reclamantă efectuând lucrări pentru care a pretins preţul, iar reclamanţii-pârâţi efectuând plăţi, încât pronunţarea este implicită sub aspectul neconcludenţei acestor probe, în raport cu restul materialului probatoriu administrat şi din care a rezultat o situaţie contrară.
S-a mai invocat ca motiv şi încălcarea legii fără ca recurenţii să invoce textul de lege încălcat, rezultând din dezvoltarea motivelor în fapt că se referă la dispoziţiile art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţiile au putere de lege între părţi, motiv care, de asemenea, se găseşte nefondat, nici o lege neinterzicând prelungirea în fapt a unui termen contractual cu acordul părţilor, iar aprecierea asupra operării tacite a prelungirii contractului este tot o chestiune de apreciere, care ţine de starea de fapt.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii L.A. şi L.O., împotriva deciziei nr. 153 din 24 iunie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1615/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1631/2005. Comercial → |
|---|
