ICCJ. Decizia nr. 1634/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1588 din 17 septembrie 2003, Tribunalul Brăila, secția comercială, a admis acțiunea formulată de SC T.V.M. C.F.R. SA Iași și a obligat pârâta SC N. SRL Brăila să plătească reclamantei 151.575.905 lei, cu titlu de contravaloare servicii și 184.375.131 lei penalități de întârziere.
împotriva hotărârii primei instanțe pârâta a declarat apel.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 10/ A din 16 ianuarie 2004, a anulat apelul ca insuficient timbrat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că apelanta a fost legal citată cu mențiunea de a depune suma de 7.062.500 lei, cu titlu de diferență taxă judiciară, obligație căreia aceasta nu s-a conformat.
împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, invocând cazul de casare, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
S-a susținut că în mod greșit a fost anulat apelul, ca insuficient timbrat, în condițiile depunerii cererii prin care s-a solicitat luarea cauzei, după ora 11,00, sau amânarea judecării apelului, în cazul în care condițiile meteo nu permiteau deplasarea reprezentanților societății. Consilierul juridic a ajuns în instanță, în jurul orele 10,45, unde a constatat că ședința publică luase sfârșit.
S-a mai susținut că decizia pronunțată în apel urmează a fi casată, în raport de împrejurarea că la data pronunțării deciziei reclamanta, fiind absorbită de SC G.F. SA București, nu mai avea personalitate juridică.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor dosarului se constată că, la data de 17 decembrie 2003, apelanta a solicitat amânarea judecării cauzei, motivat de împrejurarea că, fiind internat în spital, consilierul juridic al societății nu se poate prezenta în instanță.
La termenul din 18 decembrie 2003, fixat pentru judecarea apelului, instanța a admis cererea apelantei și a amânat judecarea cauzei la data de 16 ianuarie 2004.
Pentru acest termen, apelanta a fost legal citată, cu mențiunea de a depune diferența de taxă de timbru datorată.
Din dosar rezultă că citația a fost primită de apelantă la data de 22 decembrie 2003. De la data primirii citației apelanta nu a formulat nici o cerere de amânare a judecării cauzei.
Ca atare, susținerile acesteia în sensul formulării cererii de lăsare la urmă sau amânare a judecării cauzei nu sunt confirmate de actele dosarului.
Soluția ar fi fost aceeași și în cazul în care pârâta ar fi dovedit că societatea reclamantă ar fi suferit modificări urmare a unei fuziuni prin absorbție.
Astfel, potrivit dispozițiilor legii privind taxele judiciare de timbru, rezultă că obligația de timbrare se îndeplinește anticipat sau, în mod excepțional, până cel mai târziu la termenul stabilit de instanța de judecată.
Apelanta-pârâtă nu s-a conformat obligației de timbrare, în sensul completării taxelor datorate.
Cum, anterior examinării oricărei cereri se verifică îndeplinirea obligației de timbrare, obligație neîndeplinită, nici o altă cerere a acesteia nu ar fi putut fi examinată.
în fine, deși nu există nici o dovadă la dosar, nici măcar în această etapă procesuală, în sensul că reclamanta a fost absorbită de SC G.F. SA București, acest fapt ar fi fost lipsit de relevanță juridică, în raport de dispozițiile art. 46 din decretul nr. 31/1954, potrivit cărora "în cazul absorbției, persoana juridică dobândește drepturile și este ținută de obligațiile persoanei juridice pe care o absoarbe".
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1621/2005. Comercial → |
|---|
