ICCJ. Decizia nr. 1638/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 3884 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL Mănești, împotriva pârâtei SC M.P.C. SRL Cătina, pentru plata sumei de 79.425.000 lei, reținând că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 209 din 11 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
S-a schimbat în tot sentința în sensul admiterii acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la plata sumei de 79.500.000 lei diferență preț plus suma de 287.750 lei cheltuieli de judecată.
în motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că reclamanta a livrat pârâtei un utilaj în valoare de 130.000.000 lei, pârâta obligându-se să efectueze plata prin compensare cu bușteni rășinoase - 128,5 mc.
De asemenea s-a reținut că pârâta nu a achitat 79.425.000 lei prin livrare de material lemnos și în consecință datorează suma neachitată.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta SC M.P.C. SRL Cătina, invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține în esență de către pârâtă că soluția instanței de apel este criticabilă deoarece, la pronunțarea hotărârii, această instanță, nu a ținut seama că în realitate reclamanta nu și-a dovedit pretențiile formulate prin cerere, cu referire la faptul că plata utilajului se făcea, conform clauzelor contractuale în contrapartidă cu bușteni rășinoase, ori, în cauză nu s-a probat ce cantitate de bușteni rășinoase nu a fost livrată.
Printr-un alt motiv de casare pârâta susține că hotărârea instanței de apel este criticabilă și sub aspectul că apelanta reclamantă a fost reprezentată în fața acestei instanțe de un consilier-avocat în Baroul Constituțional.
în consecință, pârâta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelului reclamantei, declarat împotriva sentinței instanței de fond.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că după promovarea căii de atac de către pârâta SC M.P.C. SRL, reclamanta SC S. SRL Mănești jud. Prahova prin concluziile scrise depuse pentru termenul de la data de 10 martie 2005, arată că recursul a rămas fără obiect, deoarece pârâta a achitat la 21 februarie 2005 debitul, în care sens a depus anexat și extrasul de cont din 21 februarie 2005.
Pe cale de consecință și având în vedere această dovadă, din care rezultă indubitabil că beneficiarul utilajului a achitat prețul acestuia, se constată că nu mai este cazul să fie examinate motivele de casare din moment ce prin plata efectuată pârâta a recunoscut implicit legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin care a fost obligată la plata diferenței de preț în sumă de 79.500.000 lei.
Așa fiind, recursul pârâtei a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1703/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1640/2005. Comercial → |
|---|
