ICCJ. Decizia nr. 1640/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 10 decembrie 2002, reclamanta R.A.J.A.C. Iași a chemat în judecată R.A.D.E.T. Iași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța să oblige pârâta la plata sumei de 11.866.724.241 lei, cu titlu de penalități aferente perioadei septembrie - decembrie 1999, calculate pentru plata cu întârziere a facturilor lunare.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că, în baza contractului nr. 22520/1998 a furnizat pârâtei servicii de apă - canal.
Pentru serviciile prestate reclamanta a emis facturi.
Pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor facturate, până la data scadenței.
Litigiul nu a putut fi soluționat pe cale amiabilă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că nu are calitate procesuală, în raport de împrejurarea că serviciile au fost prestate în favoarea fostei R.A.T. Iași, în calitate de administrator al imobilelor. Totodată, contractul a fost încheiat cu această regie, în dubla sa calitate, în sensul că o parte din servicii privea consumul propriu, iar o parte în favoarea blocurilor de locuințe, conform art. 34 din Legea locuinței nr. 114/1996, împrejurări ce rezultă cert din conținutul contractului menționat. în fine, începând cu anul 2000, asociațiile de proprietari ale căror imobile se aflau în administrarea fostei R.A.T. Iași au înțeles să renunțe la serviciile acesteia. Ulterior, fosta regie s-a transformat în societate comercială sub denumirea de SC T.S. SA. Această societate a apărut însă ca urmare a divizării parțiale a regiei. în consecință, R.A.D.E.T. Iași, regie rămasă după divizarea parțială a patrimoniului R.A.T. Iași, nu poate fi obligată la plata penalităților către R.A.J.A.C. Iași.
în cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă.
S-a arătat în raportul de expertiză că R.A.T. Iași a devenit R.A.D.E.T. Iași. în baza prevederilor Legii nr. 31/1990, O.U.G. nr. 30/1997 și Hotărârii nr. 145 din 18 iunie 2001 a Consiliului local municipal Iași, s-a aprobat divizarea parțială a R.A.T. Iași, constituindu-se R.A.D.E.T. Iași, SC T. SA Iași, SC T.S. SA Iași, SC A. SA Iași. Prin desprinderea activității de administrarea clădirii din cadrul R.A.T. Iași, SC T.S. SA Iași a preluat un activ și un pasiv proporțional. Datoria față de R.A.J.A.C., la data de 30 august 2001, când s-a procedat la încheierea proceselor verbale de primire - predare în urma divizării, era în valoare de 41.115.892.947 lei, care s-a împărțit astfel: 29.281.444.847 lei SC T.S. SA Iași și 11.834.447.605 lei R.A.D.E.T. Majorările și penalitățile pentru neplata în termen, în valoare de 63.122.825.415 lei au fost repartizate astfel: 46.778.816.198 lei către SC T.S. SA și 16.344.009.217 lei către R.A.D.E.T.
S-a concluzionat că majorările și penalitățile solicitate în cauză sunt în realitate în valoare de 11.088.788.242 lei, aferente facturilor emise în perioada 1 octombrie 1999 - 31 decembrie 1999. Acestea, fiind produse în perioada de valabilitate a contractului nr. 22520/1998 ar urma să fie suportate de R.A.D.E.T.
Pârâta a solicitat introducerea în cauză a SC T.S. SA Iași, în calitate de pârâtă II, în vederea obligării acesteia la plată potrivit principiului proporționalității.
După introducerea în cauză, invocând concluziile expertizei, pârâta II a invocat lipsa calității procesuale și a solicitat respingerea acțiunii față de SC T.S. SA Iași.
La cererea pârâtei R.A.D.E.T. SA Iași a fost a fost efectuată o nouă expertiză contabilă, care a concluzionat în sensul că întreaga sumă cu titlu de penalități revine ca obligație de plată pârâtei SC T.S. SA Iași.
Prin sentința nr. 49/ CA din 15 aprilie 2004, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea reclamantei R.A.J.A.C. Iași a obligat pârâta SC C. SA Iași (fostă R.A.D.E.T.) la plata sumei de 5.944.119.000 lei și a pârâtei SC T.S. SA Iași la plata sumei de 5.922.605.235 lei, ambele cu titlu de penalități de întârziere.
în motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că fosta R.A.T. a fost reorganizată prin divizare. Ca urmare s-a încheiat protocolul de predare - primire ale regiei, în baza bilanțului contabil de la data de 31 martie 2001 între societățile care au luat ființă, între care și cele două pârâte.
Prin divizare SC T.S. SA, înființată prin preluarea activității de administrare clădiri ale asociațiilor de proprietari de la R.A.T. a preluat bunuri, dar și debitul de 32.458.876.345 lei față de R.A.J.A.C.
în baza contractului nr. 22520/1998 dintre R.A.T. (R.A.D.E.T.) și R.A.J.A.C., reclamanta a calculat penalitățile de întârzie datorate acesteia pentru plata cu întârziere a facturilor de către pârâtă, anterioară procesului de divizare, în calitate de beneficiară atât pentru consumul propriu cât și ca intermediar al asociaților de proprietari.
în raport de facturi, evidențele contabile, protocoale, acte adiționale, procese verbale de primire - predare, centralizatoare și expertizele contabile efectuate în cauză se constată că acțiunea este întemeiată, suma datorată urmând a fi defalcată proporțional, în raport de activul și pasivul fiecăreia.
împotriva hotărârii primei instanțe pârâta SC C. SA Iași a declarat recurs, fără a invoca nici unul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. pen.
S-a susținut că aceasta, cu actele depuse la dosarul cauzei, a dovedit că R.A.D.E.T. Iași (actualul C.) avea la data încheierii contractului invocat de reclamantă un compartiment de administrare clădiri, care avea ca obligație încasarea contravalorii serviciilor prestate în favoarea asociațiilor de locatari. Urmare divizării, acest compartiment a devenit SC T.S. SA Iași care, în mod constant, a refuzat să recunoască obligația de plată, ca succesoare a Administrației de Clădiri, față de R.A.J.A.C. Iași. Calitatea de debitoare a acesteia a fost însă dovedită prin protocolul de predare - primire și expertiza G. Deși concluziile au fost unanime în sensul că aceasta urmează a fi obligată la plată, instanța a înlăturat concluziile experților, fără nici o motivare, și a procedat la defalcarea debitului total. Instanța nu a motivat cum a făcut această defalcare a sumei datorate de cele două pârâte.
în concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii față de SC C. SA Iași.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 48 alin. (1) din decretul nr. 31/1954 "persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund față de creditori pentru obligațiile persoanei juridice, care a încetat a avea ființă prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilită la data dobândirii, dacă prin actul care a dispus divizarea persoanei juridice nu s-a prevăzut altfel".
în raport de sediul materiei, reprezentat de textul menționat, cu referire la divizarea R.A.D.E.T., fostă R.A.T. Iași, dispozițiile Hotărârii nr. 292/2001 ale Consiliului Local Iași, adoptată în temeiul O.U.G. nr. 30/1997, constituie o aplicație particulară.
Din examinarea protocoalelor de predare - primire aflate la dosarul cauzei, se constată respectarea principiului general stabilit prin art. 48 alin. (1) din decretul nr. 31/1954 în sensul că obligațiile față de creditori au fost preluate proporțional cu valoarea activului dobândit.
Se constată așadar că prima instanță a reținut corect, corespunzător, probatoriului administrat, cu privire la calitatea de debitor a celor două pârâte, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.
împrejurarea că pârâta II, înființată ca urmare a divizării, are ca obiect activitatea de administrare clădiri, este lipsită de relevanță sub aspectul examinat, în raport de împrejurarea că patrimoniul se raportează la persoana juridică, iar textele legale în materie, cu referire la divizare fac trimitere la activul și pasivul patrimonial și nu la compartimente funcționale ale persoanei juridice, care nu au patrimoniu propriu.
Ca atare, criticile pârâtei, în sensul arătat, nu sunt susținute nici de text legal și nici de materialul probator administrat în cauză.
Mai susține pârâta I că lipsa oricărei obligații bănești față de reclamantă a fost stabilită și prin rapoartele de expertiză.
Ori, prin expertiza V.M. s-a stabilit valoarea debitelor față de reclamantă, preluate de cele două pârâte, compuse din facturi neachitate și penalități, redate separat și recunoscute de către acestea prin semnarea proceselor verbale de predare - primire.
Ca atare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor critici.
în fine, recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a motivat defalcarea debitului total și obligarea celor două pârâte la plată.
Ori, din considerentele sentinței atacate, rezultă că defalcarea a avut în vedere răspunderea pârâtelor proporțional cu activul și pasivul preluat.
Drept urmare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei din urmă critici.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul declarat de pârâta SC C. SA Iași, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1638/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1647/2005. Comercial → |
|---|
