ICCJ. Decizia nr. 1669/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 3 octombrie 2003, Judecătoria Călărași a încuviințat începerea executării silite cerute de către creditorul urmăritor C.F.R. M. SA, sucursala Constanța, pentru plata către debitoarea SC S. SA Călărași a sumelor de 1.045.765.500 lei tarife imobilizări vagoane, 115.034.205 lei penalități de întârziere și 19.872.997 lei cheltuieli de judecată având în vedere sentința nr. 264/1999 a Tribunalului Călărași, definitivă și investită cu formulă executorie.
împotriva acestei încheieri, debitoarea - urmărită SC S. SA a formulat apel, invocând prescripția dreptului la executare silită a creanței și încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998, cu referire la împrejurarea că A.V.A.B. București, a emis titlul executor cu nr. 371 din 16 ianuarie 2003 și a indisponibilizat întregul patrimoniu al societății prin procesul verbal de sechestru din 28 ianuarie 2003.
Curtea de Apel București, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1910/ A din 23 septembrie 2004, a admis apelul și a schimbat în tot încheierea atacată, în sensul respingerii cererii de încuviințare silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că cel de al doilea motiv de apel este întemeiat.
Astfel, prin sentința nr. 3329 din 19 decembrie 2003, Judecătoria Călărași a admis contestație la executare formulată de A.V.A.S. și a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare al aceleași instanțe.
Creanța intimatei este o creanță chirografară, așa încât aceasta nu poate face de executare, în raport de dispozițiile art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998, decât după ce creditorul privilegiat va fi îndestulat.
împotriva acestei din urmă hotărâri creditoarea a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susținut că încheierea dată de judecătorie este temeinică și legală, creanța îndeplinind condițiile, prevăzute de art. 379 C. proc. civ.
în raport de dispozițiile art. 1719 C. civ., cu referire la art. 570 alin. (2) C. proc. civ., instanța de control judiciar a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998, față de faptul că privilegiul A.V.A.B., poate fi invocat numai la distribuirea prețului, ordonanța menționată neconținând nici o prevedere în sensul anulării drepturilor altor creditori de a cere executarea silită.
în concluzie, creditoarea a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de SC S. SA.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
încuviințarea executării silite are rolul de a da curs procedurii prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau alt titlu executor, constrânge debitorul care nu și-a executat de bunăvoie obligația, cu concursul organelor competent, de a o duce la îndeplinire în mod silit, în luna din modalitățile de executare prevăzută de procedura execuțională.
Distribuirea prețului constituie un element al procedurii de executare silită.
în concluzie, încuviințarea cererii de executare silită privește declanșarea procedurii, iar distribuirea prețului privește procedura execuțională însăși, cu referire la una din etapele acesteia.
în acest context, susținerile recurentei sunt riguros exacte, cu raportare la această componentă a procedurii execuționale, când este supusă examinării ordinea de preferință în cazul pluralității de creditori urmăritori diferiți chirografari, privilegiați și ipotecari, în cazul urmăririi silite de drept comun, prevăzute de C. proc. civ. și ale Codului civil.
Ori, dispozițiile art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora "dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de alta la care a fost constituit, cu excepția salariilor și a altor privilegii legale" nu privesc distribuirea prețului într-o procedură de executare silită începută ci însăși declanșarea procedurii execuționale.
Drept urmare, instanța de control judiciar a făcut o aplicare corespunzătoare a legii, așa încât decizia atacată nu este supus cazului de modificare, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenta - creditoare.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1646/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1643/2005. Comercial → |
|---|
