ICCJ. Decizia nr. 1688/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1688/2005
Dosar nr. 9295/2004
Şedinţa de la 11 martie 2005
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 135 din 19 ianuarie 2004, Tribunalul Vaslui a admis cererea de revizuire formulată de SC P. SA Huşi, în contradictoriu cu intimata A.P.A.P.S. Bucureşti, privind sentinţa civilă nr. 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui.
În urma rejudecării, a schimbat sentinţa în tot, în sensul că a admis excepţia invocată de revizuienta – pârâtă SC P. SA privind lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond a respins acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti.
A fost respinsă cererea de suspendarea hotărârii supuse revizuirii.
Intimata a fost obligată să plătească revizuientei suma de 118.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) Bucureşti a încheiat contractul de vânzare – cumpărare din 7 ianuarie 2000 cu SC R.I. SA Bacău, în care aceasta din urmă, în calitate de cumpărătoare a acţiunilor SC P. SA Huşi, se obliga, printre altele, să achite datoriile acesteia, aşa cum au fost precizate la cap.8 pct. 7 lit. c) din contract. Acest contract a fost ţinut confidenţial de către părţile contractante, fără ca revizuienta să fi avut cunoştinţă de obligaţiile asumate de părţi, pentru ca aceasta să se fi putut apăra în cauza în care s-a pronunţat sentinţa civilă 589/2000 a Tribunalului Vaslui.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata A.P.A.P.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 163 din 14 iunie 2004 a admis apelul declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti (fosta A.P.A.P.S.) împotriva sentinţei civile 135 din 19 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Vaslui, sentinţă pe care a schimbat-o în tot.
A respins cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în dosarul 3444/1999.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni din 7 ianuarie 2000, nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 322 punctul 5 pct. d C. proc. civ., nefiind determinat şi hotărâtor în soluţionarea pricinii în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, ar fi condus la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Din conţinutul acestui înscris rezultă fără echivoc că obligaţia asumată de cumpărător la pct. 8.7. lit. b) şi c) este o obligaţie de diligenţă şi nu de rezultat. Astfel, SC R.I. SA Bacău, în calitate de acţionar, se obligă, să asigure plata „de către societate" a datoriilor restante către F.P.S. După cum se observă în preambulul contractului (cap.1 pct. 1.1) cea denumită „societatea" este SC P. SA Huşi şi nu SC R.I. SA, care este denumită „cumpărător".
Ca atare, obligaţia asumată de cumpărător este una distinctă, autonomă faţă de obligaţia revizuientei asumată prin art. 2 din convenţia nr. 3004/1994. În speţă, nu poate fi vorba despre o novaţie subiectivă prin schimbare de debitor, întrucât există două raporturi juridice obligaţionale distincte şi nu s-a dovedit existenţa intenţiei de a nova şi elementul nou al noii obligaţii conform art. 1130 C. civ. Deci, obligaţia cumpărătorului nu este rezultatul transformării altei obligaţii ci rezultatul voinţei părţilor exprimată în contractul de privatizare.
Faţă de aceste aspecte, greşit instanţa de fond a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a revizuientei SC P. SA Huşi în raportul obligaţional delimitat de convenţia din 22 iulie 1994 şi actul adiţional prin care această societate s-a obligat la restituirea sumei de 250 milioane lei până la 30 iunie 1997 şi a penalităţilor de întârziere de 0,3% pe zi începând de la datele scadente şi până la 30 aprilie 1999.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs revizuienta SC P. SA Huşi, apreciind că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, neobservând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi nu a sesizat că între cele trei părţi, respectiv SC R.I. SA Bacău, SC P. SA Huşi şi A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.) a intervenit o novaţie subiectivă, prin schimbare de debitor, situaţie în care SC P. SA nu mai are calitate procesuală pasivă.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că obligaţia cuprinsă în cap. 8 pct. 8.7. lit. c) din contractul de vânzare – cumpărare acţiuni încheiat între SC R.I. SA (cumpărător) şi A.P.A.P.S. (vânzător), referitoare la plata datoriilor restante către F.P.S. de la SC P. SA, este o obligaţie de rezultat şi nu una de diligenţă.
Se mai susţine că instanţa de apel a reţinut greşit că novaţia subiectivă prin schimbare de debitor nu ar avea temei legal, pentru că nu s-a dovedit intenţia de a nova şi elementul nou al noii obligaţii.
Revizuienta a solicitat admiterea recursului formulat, în sensul respingerii apelului formulat de A.V.A.S. şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
În drept, revizuienta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.
Astfel, recurenta SC P. SA Huşi a solicitat revizuirea sentinţei civile 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui, irevocabilă prin Decizia 1554 din 5 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, invocând dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la un înscris nou, respectiv contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni din 7 ianuarie 2000, încheiat între A.P.A.P.S. în calitate de vânzător şi SC R.I. SA în calitate de cumpărător contract care determină lipsa calităţii procesuale pasive a revizuientei, pârâtă în cauza respectivă.
Prin sentinţa a cărei revizuire de cere pârâta SC P. SA Huşi, a fost obligată să plătească 245.000.000 lei, reprezentând rate potrivit convenţiei de restructurare încheiat între părţi, şi 628.824.800 lei, penalităţi de întârziere.
În susţinerea cererii de revizuire s-a invocat existenţa contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni din 7 ianuarie 2000 (despre care revizuienta afirmă că a luat cunoştinţă la 22 septembrie 2003) încheiat între A.V.A.S. şi SC R.I. SA Bacău.
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe prima ipoteză conţinută în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., referitoare la situaţia când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pentru motivul prevăzut de lege rezultă că trebuie îndeplinite mai multe condiţii: înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să nu fi fost cunoscut de instanţă şi revizuient; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta; înscrisul să fie doveditor, determinat pentru soluţia în litigiu, înscrisul trebuie prezentat instanţei, odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui.
În cauză, că înscrisul nici nu a fost reţinut de partea potrivnică, iar revizuienta nu a făcut dovada că acesta nu a fost prezentat instanţei dintr-o cauză de forţă majoră, contractul de vânzare – cumpărare acţiuni producându-şi efectele la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, contract care o privea direct pe intimata – revizuientă.
Împrejurarea că revizuienta SC P. SA Huşi (care de altfel chiar pe parcursul procesului în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi-a schimbat denumirea în SC R.I.U.P.P. SA Huşi) a avut cunoştinţă despre contractul de vânzare – cumpărare acţiuni încheiat între A.V.A.S. şi SC R.I. SA Bacău rezultă chiar din motivele de apel prin care s-a criticat sentinţa civilă 589 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vaslui, contract pe care l-a invocat în apărarea sa.
Prin transmiterea proprietăţii acţiunilor de cumpărător s-a modificat, implicit, şi structura sintetică privind acţionariatul SC P. SA Huşi.
De asemenea, înscrisul invocat de revizuientă dacă ar fi fost prezentat în faţa instanţei de fond nu este de natură să conducă la altă soluţie decât cea care a fost pronunţată.
Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de F.P.S. (actual A.V.A.S.) a SC P. SA Huşi a avut ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 245.000.000 lei, reprezentând rate restante potrivit Convenţiei de restructurare nr. 3004 din 22 iulie 1994 şi a sumei de 628.824.000 lei, penalităţi de întârziere aferente ratelor, calculate potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c) din convenţie.
Ulterior, între A.V.A.S., în calitate de vânzător şi SC R.I. SA în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni, având ca obiect vânzarea – cumpărarea unui număr de 168.608 acţiuni, reprezentând 67,678% din capitalul social al SC P. SA Huşi.
Prin acest contract, cumpărătorul şi-a asumat obligaţia de diligenţă de a asigura plata de către societate a datoriilor acesteia, şi nu de a plăti aceste datorii.
Convenţia nr. 3004/1994 în contract sunt acte juridice distincte, având temeiuri de drept distincte, cu drepturi şi obligaţii distincte.
Obligaţia asumată de cumpărător la clauza nr. 8.7 lit. c) din contract este o obligaţie de diligenţă, respectiv de a asigura plata datoriilor societăţii privatizate către A.V.A.S., fiind distinctă, personală şi autonomă faţă de obligaţia SC P. SA Huşi, prevăzută în art. 2 din convenţia nr. 3004/1994 de a achita ratele datorate şi penalităţile aferente acestora.
Calitatea procesuală pasivă a SC P. SA Huşi derivă din raportul juridic stabilit între părţi prin convenţia nr. 3004/1994.
Contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni, priveşte alte părţi, cu alte drepturi şi obligaţii şi nu poate constitui un înscris doveditor în soluţionarea hotărârii pentru care s-a solicitat revizuirea.
În consecinţă, în raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte constatând că recursul nu este fondat, îl va respinge ca atare, soluţia instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Huşi, împotriva deciziei nr. 163 din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1657/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1699/2005. Comercial → |
|---|
