ICCJ. Decizia nr. 1760/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1760/2005
Dosar nr. 2640/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2852 din 3 septembrie 2003, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantele B.C.W.B. SA, sucursala Timişoara, în prezent B.C.S.I.B.R. SA, sucursala Timişoara şi R.S.M., împotriva pârâtei SC A.T. SRL Timişoara.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta bancă nu este îndreptăţită să solicite de la pârâtă sumele, reprezentând plata nedatorată achitată din eroare şi dobânda aferentă, ca urmare a decontării în mod nelegal a unui bilet la ordin, deoarece eroarea a fost cu privire la existenţa disponibilului în contul adevăratului debitor şi nu cu privire la calitatea sa de debitor faţă de pârâtă, care a fost de bună credinţă, primind o plată care îi era indubitabil datorată.
Cât priveşte pe reclamanta, persoană fizică s-a reţinut că între aceasta şi pârâtă nu există nici un raport juridic pentru că ea are calitatea de angajată (prepusă) a băncii reclamante, iar raporturile dintre cele două reclamante sunt de dreptul muncii.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 46 din 18 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de reclamante a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâta să restituie reclamantei R.S.M. suma de 189.787.912 lei, respingând cererile referitoare la actualizarea sumei şi dobânzi.
Pronunţând această decizie, instanţa de apel a reţinut că reclamanta – persoană fizică, se află în culpă pentru că a plătit pârâtei la solicitarea acesteia, prin intermediul băncii al cărei client era, în baza unui bilet la ordin, emis de o terţă societate, suma în litigiu, deşi plata trebuia făcută numai în condiţiile în care terţa persoană avea disponibil bănesc necesar în cont, aspect care nefiind verificat a determinat o plată fără temei legal.
Chiar dacă această culpă nu este contestată, ea nu exclude caracterul de plată nedatorată, prevăzută de art. 993 C. civ., iar eventualele neregularităţi intervenite în cursul procedurilor de plată nu sunt de natură a exonera pe pârâtă de obligaţia de restituie, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 993 alin. (3) C. civ.
Deoarece pârâta a fost de bună credinţă, s-a dispus ca aceasta să restituie numai suma efectiv achitată, fără actualizare în raport de rata inflaţiei şi fără dobânzi legale, conform art. 994 C. civ.
Nemulţumită de Decizia pronunţată pârâta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate deoarece:
- instanţa de apel a motivat în mod contradictoriu Decizia reţinând culpa exclusivă a reclamantelor în neverificarea şi realizarea defectuoasă a decontării biletului la ordin şi cu toate acestea a infirmat considerentele anterioare, apreciind că această culpă nu este de natură să excludă caracterul de plată nedatorată;
- în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile necesare ca la plata efectuată să fie considerată ca o plată nedatorată, pentru că nu a fost efectuată din eroare condiţie obligatorie, prevăzută de art. 993 C. civ.;
- în mod eronat a reţinut instanţa de apel că biletul la ordin a fost transmis băncii de emitent, această operaţiune fiind efectuată de recurentă, care este titularul dreptului conferit de posesia instrumentului de plată;
- obligaţia societăţii bancare de a efectua toate plăţile indicate de client, cu condiţia existenţei disponibilului în contul clientului în momentul plăţii, se aplică numai în cazul ordinelor de plată, iar nu şi în cazul plăţilor efectuate cu bilete la ordin;
- banca a încălcat dispoziţiile regulamentului B.N.R. nr. 10/1994, privind compensarea multilaterală a plăţilor interbancare fără numerar pe suport de hârtie, întrucât nu a transmis biletul la ordin sucursalei Deva, în termen, nici pe fax, nici prin poştă;
- în mod greşit s-a reţinut că reclamantele nu puteau fi constrânse a exercita ele acţiunea în regres împotriva adevăratului debitor, atâta timp aveau această posibilitate legală.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr în Decizia atacată se reţine că intimata, reclamantă s-a aflat în culpă pentru că a efectuat o plată fără temei legal şi că această culpă nu exclude caracterul de plată nedatorată, prevăzută de art. 993 C. civ., dar din aceste considerente nu rezultă că ar exista motive contradictorii, motive care se exclud, aşa cum se prevede în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa de apel printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor a expus raţiunile juridice care au condus la pronunţarea unei soluţii legale.
Nici cea de a doua critică nu este întemeiată.
Intimata-reclamantă R.S.M. s-a aflat în eroare în legătură cu existenţa disponibilului necesar în contul clientului în momentul plăţii pentru că societatea bancară, la care aceasta era angajată nu era debitoare faţă de recurenta pârâtă, posesoarea biletului la ordin.
Sunt de asemeni îndeplinite şi celelalte cerinţe, prevăzute de art. 992 C. civ., pentru existenţa plăţii nedatorate şi anume plata sumei s-a făcut cu intenţia de a stinge o obligaţie prin plată şi între cel care a făcut plata şi cel care a primit-o să nu fi existat obligaţia respectivă.
Cât priveşte persoana care a transmis băncii mandatul de efectuare a plăţii acestui bilet la ordin aceasta este recurenta-pârâtă, posesoarea biletului la ordin respectiv (beneficiarul), iar nu emitentul, SC I.T. SRL Deva, chemata în garanţie la instanţa de fond. Această cerere de chemare în garanţie a fost disjunsă şi ulterior suspendată, conform art. 35 din Legea nr. 64/1995, privind reorganizarea judiciară şi falimentul.
Din acest punct de vedere critica formulată este întemeiată dar nu influenţează soluţia ce urmează a fi pronunţată.
Celelalte critici invocate de recurentă şi care vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.
În cauză nu sunt îndeplinite cerinţele gestiunii de afaceri, prevăzută de art. 987 C. civ., deoarece geratul săvârşeşte din proprie iniţiativă, fără vreo împuternicire acte juridice sau fapte materiale în interesul său sau folosul altei persoane – gerat, ori în cazul de faţă operaţiunile bancare indicate de client s-au desfăşurat pe baza unui mandat emis de acesta.
Dispoziţiile regulamentului B.N.R. nr. 10/1994, invocate de recurentă, au fost respectate, deoarece la data de 30 aprilie B.C.W.B. SA, sucursala Timişoara a expediat B.C.W.B. SA, sucursala Deva biletul la ordin în original, dar aceasta din urmă l-a restituit cu menţiunea că biletul la ordin a fost emis după data compensării.
Critica recurentei, în sensul că intimatele aveau posibilitatea să introducă acţiune în regres împotriva chematei în garanţie, cea, care a emis biletul la ordin SC I.T. SRL Deva, nu poate fi acceptată, pentru că potrivit art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar cât priveşte modalitatea de executare, aceasta rămâne la latitudinea creditorilor care aleg calea cea mai sigură de a se îndestula.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte stabilind că Decizia atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta aflată în culpă procesuală să se plătească cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A.T. SA Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 46 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta la 31.880.000 lei cheltuieli de judecată către R.S.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1715/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1761/2005. Comercial → |
|---|
