ICCJ. Decizia nr. 1706/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1706/2005
Dosar nr. 10765/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 335/ C din 2 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC T.E.I.E. SRL Braşov, împotriva pârâtei SC V. SRL Braşov, având ca obiect plata de despăgubiri şi restituire maşină de cusut. De asemenea a fost admisă acţiunea reconvenţională formulată de SC V. SRL, împotriva pârâtei reconvenţionale SC T.E.I.E. SRL Braşov şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.521,06 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii despăgubiri, suma de 16.275.642 lei despăgubiri, suma de 4.169,23 euro, reprezentând penalităţi în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, suma de 4.557.180 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între părţi a fost semnat la data de 20 februarie 2001 contractul de comision nr. 11, în baza căruia comitentul SC V. SRL a realizat în regim de lohn confecţii cu materii prime, materiale şi documentaţia tehnică pusă la dispoziţie de către beneficiarul extern, prin comisionarul SC T.E.I.E. SRL Braşov. Litigiul a fost general de execuţia unui lot de 3772 bucăţi pantaloni, producţie realizată de pârâtă, livrată reclamantei şi achitată de aceasta cu factura din 2 ianuarie 2002.
Comisionarul SC T.E.I.E. SRL Braşov a exportat această marfă către beneficiarul extern SC I.F. SRL, conform facturii din 18 ianuarie 2002, valoarea exportului ridicându-se la suma de 13.239,72 euro.
Ulterior reclamanta a primit reclamaţiile calitative din partea beneficiarului extern, din care a rezultat că au fost găsite 550 bucăţi defecte, bicolore, existând pantaloni care după faza de vopsire au prezentat găuri lăsate în confecţie, defecţiuni remediate de beneficiarul extern. Pentru reparaţiile raportate la acest model precum şi la alte produse, SC I.F. SRL a emis către SC T.E.I.E. SRL Braşov factura din 30 aprilie 2002, în valoare de 3.409,02 euro şi a fost depus un calcul al despăgubirilor pretinse de beneficiarul extern, care reflectă un preţ total de 11.066,40 euro.
Prin apărările orale, pârâta nu a recunoscut culpa în executarea contractului.
Prin expertiza dispusă în cauză, s-a solicitat expertului să compare mostrele puse la dispoziţie de beneficiarul extern cu cele executate de comitent anterior începerii execuţiei pentru a se constata dacă corespund între ele. Cu acest prilej s-au identificat cele două categorii de mostre, reţinând că acestea corespund între ele în ceea ce priveşte confecţionarea, că nu s-au găsit defecţiunile semnalate în corespondenţa purtată de reclamantă şi beneficiarul extern, modelul nu are butonieră, iar fenta de la fermoar este confecţionată conform modelului original.
De asemenea nu s-a dovedit deţinerea fără drept de către pârâtă a maşinii de cusut şi valoarea acesteia de 3000 euro.
Referitor la cererea reconvenţională, s-a reţinut că prin înscrisul aflat la dosar, pârâta reconvenţională a recunoscut că nu a achitat contravaloarea comenzilor livrate pentru care s-au emis facturile corespunzătoare. Nefiind dovedită o neexecutare a contractului din culpa pârâtei reconvenţională, aşa încât pârâta reconvenţională să poată opune excepţia de neîndeplinire a acestuia, întrucât obligaţiile de plată sunt exigibile, iar datoria este certă şi lichidă, în raport de clauzele 4.2 şi 5.3 din contract, a fost admisă cererea reconvenţională, astfel cum a fost formulată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 198/ Ap din 23 septembrie 2004, a admis în parte apelul declarat de reclamanta pârâtă reconvenţională SC T.E.I.E. SRL Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 335/ C din 2 februarie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei în contradictoriu cu SC V. SRL Braşov şi în consecinţă a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 12.017.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. A mai fost obligată intimata SC V. SRL să plătească apelantei suma de 6.008.750 lei cheltuieli de judecată parţiale în apel şi pe apelantă să plătească intimatei suma de 48.700.000 lei cheltuieli de judecată parţiale în apel. S-a dispus compensarea obligaţiilor celor două părţi, în apel, până la concurenţa sumei de 42.691.250 lei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că beneficiarul extern SC I.F. SRL a emis factura din 30 aprilie 2002, în valoare de 3.409,02 euro, reprezentând contravaloarea reparaţiilor pentru modele. Această factură a fost achitată de apelantă cu dispoziţia de plată valutară externă din 28 iunie 2002. Pretenţia apelantei privind obligarea intimatei la plata costului lucrărilor de reparaţii în cuantum de 11.066,40 euro nu este justificată.
Apelanta nu a dovedit că beneficiarul extern SC I.f. SRL i-a facturat suma de 11.066,40 euro. Ori, potrivit contractului de comision încheiat intimata poate suporta doar contravaloarea facturii emise de beneficiarul extern pentru reparaţiile efectuate. Apelanta nu a dovedit că în cauză a fost încheiat un act de constatare din care să rezulte deficienţele despre care face vorbire în acţiunea introductivă şi nici costul de 19,08 euro/ buc. Potrivit raportului de expertiză tehnică, a declaraţiei martorului M.P. şi a actelor depuse, a rezultat că pentru cantitatea de 580 pantaloni nu s-au efectuat lucrări de reparaţii, susceptibile de facturare, soluţia de respingere a petitului 1 fiind corectă.
În cursul soluţionării apelului s-a făcut dovada restituirii maşinilor de cusut în litigiu, menţinându-se soluţia de respingere a capătului doi de cerere.
Culpa procesuală în promovarea acestui petit aparţinând şi intimatei-pârâte, aceasta datorează cota de ½ din cheltuielile de judecată aferente.
În privinţa cererii reconvenţionale apelul a vizat obligarea la plata penalităţilor de întârziere în decontare, în cuantum de 4.169,23 euro şi 4.557.180 lei, dar în mod corect s-a reţinut de prima instanţă că nu a fost dovedită neexecutarea contractului din culpa pârâtei-reclamantă reconvenţională.
Soluţia instanţei de fond de admitere în totalitate a cererii reconvenţionale fiind temeinică şi legală, a fost menţinută, iar în temeiul art. 276 C. proc. civ., intimata a fost obligată să plătească apelantei cheltuieli de judecată parţiale.
Împotriva deciziei nr. 198/ Ap din 23 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC T.E.I.E. SRL Braşov, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, probele administrate nefiind analizate, aspecte esenţiale ale cauzei fiind reţinute greşit ori neglijate fără justificare, încălcându-se prin aceasta şi prevederile legale cu privire la interpretarea probelor administrate şi refuzul nejustificat al efectuării unei expertize contabile.
De asemenea, greşit au fost acordate cheltuielile de judecată din apel, referit la soluţionarea capătului de cerere privind maşina de cusut, deoarece pârâta trebuia să suporte toate cheltuielile de judecată, iar neacordarea penalităţilor pretinse de pârâtă trebuie să fie generată de lipsa relei credinţe în neefectuarea plăţii şi neîndeplinirea de către reclamanta reconvenţională a propriilor obligaţii contractuale, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC V. SRL Braşov a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, raportat şi la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Amplu argumentat şi bine motivat, instanţa de apel, printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi în cadrul contractului de comision nr. 11 din 20 februarie 2001, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, preţul şi modalitatea de plată, termenul, clauzele asupra cărora părţile au convenit, condiţiile de modificare şi reziliere, precum şi posibilitatea de soluţionare a unor eventuale litigii.
Obiectul contractului a fost riguros determinat, constând în realizarea de către comitentul SC V. SRL, în regim lohn de confecţii cu materii prime, materiale şi documentaţie tehnică de execuţie pusă la dispoziţie de către beneficiarul extern, prin comisionarul SC T.E.I.E. SRL, în conformitate cu comenzile primite de la acesta, în vederea livrării la export.
Pentru clarificarea întregii situaţii de fapt şi de drept, au fost administrate probe, respectiv acte, interogatorii reciproce, expertiză contabilă, expertiză tehnică, în faza procesuală a fondului, iar la cererea ambelor părţi, instanţa de apel a admis proba cu martori.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer K.E.S., având specialitatea industrie textilă, s-a răspuns la obiectivul stabilit, de a se identifica cele două categorii de mostre, respectiv cea întocmită de beneficiarul extern şi cea întocmită de beneficiarul intern, pârâtă în cauză, în sensul a indica dacă corespund între ele. Concluziile raportului de expertiză tehnică, necontestate de părţi, prezintă semnificaţie juridică deosebită, în contextul probator, stabilindu-se că mostrele prezentate aparţinând beneficiarului extern şi cele confecţionate de pârâtă corespund între ele în ceea ce priveşte confecţionarea. S-a apreciat că nuanţele de culoare, probabil au apărut în urma vopsirii ca şi în consecinţă a grosimii diferite a materialului. Mai mult, din punct de vedere tehnologic, pe bucăţile de pantaloni prezentate, nu a fost sesizat nici unul din defectele menţionate în actele dosarului, respectiv „găuri la fentă-butonieră", fenta de la fermoar fiind confecţionată conform modelului original. Tot din conţinutul raportului de expertiză tehnică se evidenţiază că defectele semnalate de reclamantă, privind corelaţia neuniformă, patine, nu pot fi remediate, nefiind defecte de confecţionare.
Raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil N.C., fundamentat pe materialul documentar existent la dosarul cauzei, a constatat că materiile prime folosite au intrat legal în ţară, producţia a fost legal realizată, iar mărfurile rezultate din prelucrarea activă în regim de lohn, au fost exportate beneficiarului extern, însoţite de documentele legal întocmite şi aspectul că nu există factură de penalităţi în evidenţa contabilă a SC T.E.I.E. SRL.
Justificat a respins instanţa de fond obiecţiile formulate de reclamanta SC T.E.I.E. SRL la raportul de expertiză contabilă, cât şi instanţa de apel cererea de efectuarea unei noi expertize contabile, deoarece s-a apreciat că proba nu este concludentă, toate aspectele necesare soluţionării cauzei fiind lămurite prin raportul de expertiză contabilă iniţial întocmit de expert N.C. Astfel, instanţa de apel a analizat toate aspectele esenţiale invocate de părţile din litigiu, în egală măsură a respectat drepturile procesuale, a administrat probe suplimentare şi a dat o interpretare corectă a probelor administrate.
De necontestat că reclamanta SC T.E.I.E. SRL, la punctul 2 din cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la restituirea maşinii de cusut, apreciată la o valoare de 3000 euro, însă această situaţie a fost clarificată în faza procesuală a apelului, făcându-se dovada cu acte a restituirii bunului. Această atitudine procesuală a fost corect evaluată de instanţa de apel, care a dat o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 274 şi următoarele C. proc. civ., cheltuielile de judecată fiind parţial acordate. Şi aspectul privind obligarea la plata penalităţilor a fost soluţionat în concordanţă cu probele cauzei, în contextul că nu a fost dovedită neexecutarea contractului din culpa pârâtei.
Cadrul juridic şi argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC T.E.I.E. SRL Braşov, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 198/ Ap din 23 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă SC V. SRL Braşov a sumei de 50.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de asistenţă juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.E.I.E. SRL Braşov, împotriva deciziei nr. 198/ Ap din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la plata către intimata pârâtă SC V. SRL Braşov a sumei de 50.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1699/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1715/2005. Comercial → |
|---|
