ICCJ. Decizia nr. 1843/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1843/2005
Dosar nr. 7301/2001
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 ianuarie 2001, reclamantul F.P.S. Bucureşti, actualmente A.V.A.S., a cerut obligarea pârâtei SC I. SA Oradea la plata sumei de 15.420.139 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate reclamantei pentru exerciţiul financiar al anului 1997.
Prin sentinţa civilă nr. 203/ LC din 27 februarie 2001, Tribunalul Bihor a admis acţiunea introdusă de reclamanta F.P.S. Bucureşti, continuată de A.P.A.P.S., şi apoi de A.V.A.S. Bucureşti, împotriva pârâtei SC I. SA Oradea şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 15.420.139 lei, reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate de pârâta către F.P.S. pentru exerciţiul financiar al anului 1997.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în esenţă, că suma de 59.063.177 lei cuvenită acţionarului F.P.S., după plata impozitului aferent, conform bilanţului contabil pentru exerciţiul financiar al anului 1997, aprobat de A.G.O.A. din anul 1998, a fost achitată de pârâtă cu întârziere faţă de data stabilită 15.04.1998, respectiv la 22 septembrie 1998, suma de 29.843.774 lei şi la data de 23 decembrie 1998, suma de 29.843.77 lei, astfel că, în temeiul art. 43 C. com., reclamanta este îndreptăţită la daune interese cuprinzând cuantumul dobânzilor calculate pe perioada întârzierii în executare, la nivelul dobânzii B.R.D., prin intermediul căreia reclamanta şi-a derulat fondurile în perioada în litigiu.
Prin Decizia nr. 287 din 31 mai 2001, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, a anulat sentinţa menţionată reţinând că citaţia comunicată pârâtei cuprinde o altă zi de înfăţişare, anterioară datei înscrise pe dovada de îndeplinire a procedurii.
Prin Decizia nr. 346/C/2001 – A din 28 iunie 2001 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, pronunţată după rejudecarea fondului cauzei în apelul declarat de pârâtă, este respinsă acţiunea introdusă de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că A.G.O.A. pârâtei din 8 aprilie 1998, a stabilit ca dată de plată a dividendelor către reclamantă ziua de 31 iulie 1998, hotărâre neatacată de reclamantă care, astfel, nu are temei să calculeze dobânzi de la 16 aprilie 1998 şi care, nefăcând dovada unui contract de depozit bancar la termen la B.R.D. pe perioada în litigiu, nu poate pretinde pârâtei dobânzile practicate de menţionata bancă la depozitele constituite de persoane juridice pe termen de un an.
Nemulţumită de soluţie, reclamanta a formulat recurs prin care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 1088 C. civ., art. 43, solicită modificarea deciziei recurate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 15.420.139 lei, reprezentând daune interese moratorii calculate ca urmare a plăţii cu întârziere a dividendelor cuvenite pentru exerciţiul financiar al anului 1997.
În susţinerea recursului său reclamanta invocă greşita aplicare a art. 43 C. com. şi art. 1088 C. civ., art. 111 din Legea nr. 31/1990 şi a Legii nr. 82/1991, arătând că dividendele se datorează de la data aprobării de către A.G.A. a bilanţului contabil pentru exerciţiul financiar care trebuie întocmit până la 15 aprilie a anului următor, în speţă de la 15 aprilie 1998, A.G.O.A. pârâtei aprobând bilanţul la 8 aprilie 1998, iar plata cu întârziere a acestora a îndreptăţit-o să calculeze daune interese moratorii în sumă de 16.044.503 lei din care pârâta a achitat suma de 624.365 lei, rămânând de plătit suma de 15.420.139 lei pe care o pretinde.
Mai arată reclamanta că în condiţiile în care art. 43 C. com., nu precizează că un creditor poate solicita numai dobânda de drept, adică legală, acesta are disponibilitatea să-şi cuantifice prejudiciul în funcţie de orice dobândă legală, textul legal invocat necerând dovada existenţei conturilor creditorului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta intimată solicită respingerea recursului, ca nefondat.
La 9 iunie 2003, recurenta prezintă un alt calcul al dobânzilor solicitate raportat la dobânda de referinţă a B.N.R., ridicate la suma de 7.487.463 lei, calculul la care renunţă prin susţinerile orale de la termenul de dezbatere în fond, astfel că acesta nu va fi examinat.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că nu pot fi primite criticile formulate de recurentă cu privire la Decizia instanţei de apel.
Astfel nu poate fi acceptată susţinerea recurentei, conform căreia dividendele cuvenite în baza hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor de aprobare a bilanţului contabil al exerciţiului financiar anterior sunt datorate acţionarului de la 15 aprilie ale anului în curs. Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, invocată de recurentă, prevede numai obligaţia aplicării de către A.G.A. a bilanţului contabil pe exerciţiul financiar al anului anterior cel târziu până la data de 15 aprilie din anul în curs, dar nu stabileşte că această dată este şi data de la care se datorează dividendele către acţionari. Mai mult, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, A.G.O.A. pârâtei din 8 aprilie 1998, la care au participat şi reprezentanţii reclamantei, a decis în unanimitate ca data plăţii dividendelor datorate să fie 31 iulie 1998, astfel că apare incorect calculul daunelor interese moratorii solicitate de reclamantă, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a atacat respectiva hotărâre.
Nu se poate accepta nici cea de a doua critică formulată de reclamantă conform căreia este la latitudinea creditorului să cuantifice prejudiciul în funcţie de orice dobândă legală practicată fără a dovedi existenţa vreunui credit bancar, sens în care a aplicat dobânda acordată de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an în anul 1998.
Se reţine în acest sens că, întrucât prin Legea nr. 7/1998 din 13 ianuarie 1998 a fost abrogat decretul nr. 311/1994, privind stabilirea dobânzilor legale, pentru perioada la care se referă recurenta nu era stabilită o dobândă legală, astfel încât ar fi fost îndreptăţită la dobânda de care a fost privată prin nedepunerea sumei cuvenite ca dividende în contul său din bancă, dobânda pe care i-ar fi acordat-o respectiva bancă la depozitul făcut, cum reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui contract de depozit cu B.R.D. pe perioada în litigiu şi a dobânzii pe care i-o acorda respectiva bancă la eventualul depozit în aceeaşi perioadă, corect a reţinut instanţa de apel că nu se pot aplica dobânzile practicate de B.R.D. la depozitele constituite de persoane juridice pe termen de un an cum a solicitat reclamanta.
Aşadar, din actele dosarului rezultă că Decizia atacată a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale invocate de recurentă, că este deci temeinică şi legală şi, în consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 346/ C-A din 28 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1838/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1877/2005. Comercial → |
|---|
