ICCJ. Decizia nr. 1820/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1820/2005
Dosar nr. 10934/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti, la 23 aprilie 2003, reclamanta C.J., i-a chemat în judecată pe pârâţii SC B.E.A. SRL, C.M., P.M. Bucureşti şi A.F.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea contractului de închiriere din 12 iunie 1990, încheiat de pârâtul C.M. cu pârâtele P.M. Bucureşti şi A.F.I., evacuarea din imobilul – spaţiu comercial situat în Bucureşti str. Episcopiei a pârâţilor SC B.E.A. SRL şi C.M. şi obligarea pârâtei SC B.E.A. SRL la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 253 din 29 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 4070 din 4 iunie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială; s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 34 din 30 septembrie 2004, pronunţată în C.C., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că izvorul obligaţiilor a căror nerespectare este invocată de către reclamantă îl constituie un contract de închiriere, ce are ca obiect al închirierii un spaţiu comercial. Acest contract este de natură comercială, atât ca obiect, cât şi datorită calităţii de comerciant al persoanei care săvârşeşte acte şi fapte de comerţ, respectiv pârâtei, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., soluţionarea cererilor în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani este de competenţa tribunalului, secţia comercială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC B.E.A. SRL Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul stabilirii competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Recurenta susţine astfel că, în calificarea cererii, instanţa trebuia să observe că raportul juridic dedus judecăţii are caracter civil şi nu comercial, aşa cum greşit a stabilit instanţa investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi că în raport de obiectul cererii şi corecta calificare a raportului juridic dedus judecăţii, norma de drept procesual civil aplicabilă în speţă cu privire la competenţa materială a instanţei este art. 1 pct. 1 C. proc. civ., iar competenţa teritorială este reglementată prin art. 10 pct. 2 C. proc. civ., competentă material şi teritorial fiind, deci, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2003, reclamanta C.J., a solicitat rezilierea contractului de închiriere din 12 iunie 1990 şi evacuarea celor doi pârâţi din imobilul – spaţiu comercial situat în Bucureşti str. Episcopiei, reclamanta formulând această acţiune în calitate de proprietar al spaţiului comercial, pentru nerespectarea prevederilor contractuale şi a dispoziţiilor legale privind locaţia; se reţine, prin urmare, natura comercială a litigiului dintre părţi.
Ca atare, se constată că apreciind corect asupra obiectului cererii şi dând o calificare, de asemenea, corectă, raporturilor juridice cuprinse în contractul părţilor, curtea de apel a soluţionat judicios conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, reţinând că ne aflăm în prezenţa unui litigiu comercial şi nu civil, cum eronat susţine recurenta şi stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., referitoare la soluţionarea cererilor în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, cum este cazul în speţă.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, urmează ca recursul declarat în cauză de reclamanta SC B.E.A. SRL Bucureşti să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.E.A. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 34 din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1789/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1838/2005. Comercial → |
|---|
