ICCJ. Decizia nr. 1920/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1920/2005
Dosar nr. 9511/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 mai 2003, reclamanta HGS., a chemat în judecată pe pârâta SC P.E.S. SA Cluj Napoca, pentru a se constata nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 26 martie 2002, precum şi a actului adiţional din 2 iunie 2002, solicitând totodată şi radierea din R.C. a menţiunii privind modificarea actelor constitutive ale societăţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că adoptarea hotărârii A.G.A. din 26 martie 2002, s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la convocare, fiind împiedicată astfel să-şi exprime voinţa prin vot.
Totodată, a mai arătat că atât hotărârea A.G.A. cât şi actele adiţionale sunt lovite de nulitate absolută, întrucât voinţa societară a fost viciată, iar consimţământul nevalabil.
Prin sentinţa civilă nr. 3977 din 26 septembrie 2003, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea reclamantei ca tardiv formulată, în raport de dispoziţiile legii societăţilor comerciale.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă, în baza deciziei nr. 44 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantei, aceasta fiind obligată la plata sumei de 5 milioane lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, prin Decizia nr. 267 din 28 aprilie 2004, aceeaşi curte de apel a respins şi cererile formulate de apelanta H.S.G. de repunere pe rol a cauzei, de completare şi lămurire a înţelesului dispozitivului deciziei nr. 44/2004.
Cu actele înregistrate la 22 martie 2004 şi la 8 iulie 2004, reclamanta HGS. a formulat motive de recurs, susţinând următoarele critici:
- instanţa nu a judecat în întregime fondul cauzei (art. 312 (5) C. proc. civ.);
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conform art. 304 alin. (7) C. proc. civ.;
- instanţa de apel a dat o soluţie nelegală şi prin aceea că s-a refuzat cererea apelantei de completare a dispozitivului şi repunere pe rol a cauzei.
Recursurile reclamantei sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta.
Din actele dosarului rezultă că, soluţionând apelul reclamantei, curtea de apel a reţinut ca admisibil motivul legat de tardivitatea cererii apelantei dar, în virtutea caracterului devolutiv şi în considerarea dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ., a analizat apelul în ceea ce priveşte fondul pricinii şi l-a respins ca neîntemeiat.
Cât priveşte criticile formulate de recurentă, printr-un prim motiv de recurs s-a invocat faptul că nu s-a judecat în întregime fondul pricinii prin aceea că nu s-a analizat cererea pentru constatarea nulităţii absolute a încheierii judecătorului delegat la O.R.C.
În realitate, curtea de apel a reţinut în mod legal că cererea reclamantei pentru constatarea nulităţii încheierii a fost formulată pentru prima oară în apel, fiind, ca atare, inadmisibilă în conformitate cu art. 292 C. proc. civ.
Invocând dispoziţiile art. 304 alin. (10) C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra dovezilor legate de faptul că la 26 martie 2002, au avut loc două adunări generale la care reclamanta nu a fost convocată în conformitate cu prevederile legale.
Nici această critică nu poate fi reţinută, deoarece pârâta a făcut dovada convocării pentru data de 26 martie 2002, potrivit dispoziţiilor statutare, aşa cum rezultă din confirmarea de primire a scrisorii recomandate depusă la dosarul de fond, iar împrejurarea că la acea dată au avut loc două adunări generale, una ordinară şi cealaltă extraordinară, nu prezintă relevanţă sub aspectul convocării făcută, conform art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, ci doar eventual sub aspectul ordinii de zi care nu a fost invocat.
De altfel, cu ocazia dezbaterilor de la curtea de apel s-a constatat că recurenta nici nu a desfăcut corespondenţa care cuprindea convocarea, ceea ce denotă lipsa de interes a acesteia la momentul, când s-a ţinut adunarea generală.
Recurenta a mai susţinut că hotărârea curţii de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ. dar, din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa a analizat toate motivele de apel şi le-a înlăturat motivat, după ce a schimbat motivarea tribunalului, situaţie în care nici acest motiv de recurs nu va fi primit.
Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 10.000.000 lei, reprezentând onorariul de avocat potrivit chitanţei depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta HGS., împotriva deciziei nr. 44 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Cluj şi a deciziei nr. 267 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte SC P.E.S. SA Cluj Napoca, 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1877/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1924/2005. Comercial → |
|---|
