ICCJ. Decizia nr. 1877/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1877/2005
Dosar nr. 6157/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 500/ C din 5 aprilie 2000 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta G.Ş.E. Braşov, în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SRL Braşov şi în consecinţă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 61.310.318 lei pretenţii şi 5.353.616 lei cheltuieli de judecată, luând act de renunţarea la capătul de cerere privind reactualizarea.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că în temeiul contractului de antrepriză din 8 noiembrie 1996, pârâta a executat lucrări de construcţii în beneficiul reclamantei, facturate la valoarea de 493.671.972 lei, sumă achitată în întregime de reclamantă, iar prin Decizia civilă nr. 514/1999 a Curţii de Apel Braşov, s-a respins acţiunea antreprenoarei împotriva beneficiarei, raportul de expertiză efectuată în cauză stabilind că valoarea totală a lucrărilor era în sumă de numai 432.361.624 lei, reclamanta efectuând astfel o plată nedatorată de 61.310.318 lei la recuperarea căreia este îndreptăţită.
Prin Decizia nr. 65 din 16 martie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite în parte apelul declarat de pârâta SC A.P. SRL, împotriva sentinţei nr. 500/ C din 5 aprilie 2000 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta G.Ş.E. Braşov, împotriva pârâtei SC A.P. SRL Braşov şi în consecinţă obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 39.167.571 lei pretenţii şi suma de 4.025.054 lei cheltuieli de judecată; ia act de renunţarea apelantei la cererea reconvenţională formulată în apel, respinge cererea intimatei reclamante G.Ş.E., privind actualizarea pretenţiilor şi obligă pe intimată să plătească apelantei suma de 1.517.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 5169/2000 a Curţii Supreme de Justiţie a fost casată Decizia nr. 514/1999 a Curţii de Apel Braşov, avută în vedere în speţa de faţă de instanţa de fond, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel care, în urma rejudecării apelului, prin Decizia nr. 5/ Ap din 13 februarie 2002, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3992/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, a stabilit că G.Ş.E. a plătit antreprenoarei SC A.P. SRL suma de 493.671.972 lei, pentru lucrările la acoperiş, iar valoarea acestor lucrări este numai de 454.504.401 lei, astfel că diferenţa dintre suma de 493.671.972 lei plătită de reclamanta în cauza de faţă şi suma de 454.504.401 lei, care reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate de pârâta în cauză şi la care apelanta G.Ş.E. este îndreptăţită este de 39.167.571 lei şi nu 61.310.318 lei.
Nemulţumită de soluţie, pârâta SC A.P. SRL a formulat recurs la 6 aprilie 2004, criticând Decizia civilă nr. 65 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Braşov, pentru motivele prevăzute în art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ. şi solicitând casarea acesteia.
În susţinerea recursului său, pârâta recurentă contestă rapoartele de expertiză şi arată că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 2, art. 7 şi art. 8 din contractul de antrepriză din 8 noiembrie 1996 dintre părţi, de minuta din 26 noiembrie 1996 alin. (3), de prevederile procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 10 iulie 1997 şi a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a art. 992 şi art. 993 C. proc. civ. (probabil C. civ.), ca şi a Ordinului M.L.P.A.T. nr. 1743/N/69/1996 cap. 11 art. 11.2 alin. (2), art. 2.1.10 şi 2.1.11, a Ordinului M.L.P.A.T. nr. 273/1994 art. 30, a HG nr. 273 din 14 iunie 1994.
Prin întâmpinarea depusă la 24 noiembrie 2004, reclamanta intimată solicită respingerea recursului invocând excepţia nulităţii absolute a acestuia în raport de dispoziţiile art. 3021 C. proc. civ., iar pe fond susţinând că este neîntemeiat şi solicitând şi cheltuieli de judecată.
Examinând cererea de recurs prin prisma art. 3021 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003 aprobată prin Legea nr. 195/2004 şi constată că aceasta nu cuprinde suficiente elemente de identificare a recurentei, respectiv nu cuprinde numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare, sau Cod fiscal şi contul bancar, nu indică intimata, şi, deci, nici reperele de identificare a acesteia, indică între motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, fără a le dezvolta şi motivul prevăzut la art. 304 pct. 11 abrogat prin art. 1 pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
La termenul de dezbateri în fond, reprezentanta recurentei a precizat că nu dispune de datele care lipsesc din cererea de recurs.
În acest context, având în vedere şi dispoziţiile art. 316 C. proc. civ., raportat la art. 287 C. proc. civ., se va da o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) în temeiul cărora urmează a se constata nulitatea recursului.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta SC A.P. SRL Braşov, împotriva deciziei nr. 65/ Ap din 16 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în sumă de 2 milioane lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1843/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1920/2005. Comercial → |
|---|
