ICCJ. Decizia nr. 1942/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 122 din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția lipsei de interes a acțiunii principale și a cererilor de intervenție în interes propriu și în consecință:
A respins acțiunea principală, formulată de reclamantul T.R.L., împotriva pârâtei B.C.R. București.
A respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de I.C.V., SC G.C.P.G.C.P. SA București, SC I.I.R.I. SA București și G.I.
A respins cererile de intervenție în interesul reclamantului formulate de intervenienții: E.C.A., I.D.R., P.L., B.E., SC R. SA București, D.C., C.V., M.D., G.E.C., G.M., P.V.V., H.V.V., D.O.B., Ț.M., B.M., C.E., O.N., M.E., F.G., P.A.M.M., N.I.M., O.S., N.E.C., N.V., C.A., M.I., M.V., N.G., M.Ș., M.Ș.A., I.M., M.M., S.V., D.P., L.D., M.F., O.C., P.G.C., S.E., S.C., C.D., S.Ș.D., P.E., C.M., L.P., N.E., G.G. - calitate procesuală preluată de moștenitorul G.N., C.C., M.C.E., P.B.I., S.M.G., D.I., G.N., B.E., D.V., I.L., B.A.I., P.C.S., N.G., M.S.D., M.V., P.T., M.F., I.V., B.A.A., B.D., B.M., R.S.C., M.B.O., B.F., B.T.C., M.G., S.D., G.G., C.N.D., C.V., P.A., H.O., C.D., A.A., A.M., C.G., C.A., B.D., T.T., T.C.R., G.F., C.V.S., G.T., V.N.M.F., T.R., C.S., D.M., V.I., L.M., D.D., SC R. SA București, ca fiind lipsite de interes.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul T.R.L. a solicitat anularea hotărârii A.G.A. B.R.C.E. SA, din data de 15 - 16 septembrie 1999, prin care s-a aprobat bilanțul societății bancare în vederea fuziunii cu B.C.R., întrucât este nelegală și contra intereselor acționarilor.
în cauză s-au formulat cereri de intervenție în interes propriu prin care s-a solicitat anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 65 și 69 B. din 15 - 16 septembrie 1999, dar și cereri de intervenție în interesul reclamantului.
La termenul din 27 octombrie 2003, B.C.R. a invocat excepțiile lipsei calității procesuale a intervenienților, a tardivității, lipsei de interes juridic a inadmisibilității și a autorității de lucru judecat.
Analizând excepția lipsei de interes a acțiunii principale și a cererilor de intervenție, instanța de fond a reținut că interesul nu este personal, deoarece se urmărește apărarea unui interes colectiv și nici actual pentru că dacă s-ar dispune anularea parțială a hotărârii de aprobare a bilanțului de fuziune, este numai o eventualitate că un nou bilanț de fuziune ar putea fi diferit de cel anulat și nu există certitudine că ar putea fi unul pozitiv.
Cât privește celelalte excepții a apreciat că este inutilă analizarea lor față de caracterul prioritar al excepției lipsei de interes.
împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantul, intervenienții în interes propriu și intervenienții în interesul reclamantului criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamantul susține că interesul său la data formulării acțiunii dar și ulterior acestei date a fost și este un interes născut, actual legitim și personal.
Acțiunea vizează un interes personal chiar dacă efectele anulării se pot răsfrânge și asupra celorlalți acționari, iar faptul că ulterior promovării acțiunii sale în instanță și alți acționari au înțeles să formuleze cereri de intervenție în interes propriu sau accesorii nu a fost de natură să transforme interesul său personal în interes colectiv, de grup.
Interesul său este fundamentat pe aspecte de ordine publică vizând restabilirea legalității cu efecte directe asupra drepturilor sale legitime inclusiv a celor pecuniare rezultate din dreptul de proprietate asupra numărului de acțiuni la B. în condițiile în care au fost încălcate dispoziții imperative cu privire la convocarea, întrunirea și adoptarea Hotărârii A.G.E.A. din 15 - 16 septembrie 1999, orice hotărâre adoptată de o adunare generală a acționarilor nelegal convocată și întrunită atrage anularea tuturor hotărârilor emise în acea A.G.A.
Mai susține că interesul este actual, iar nu eventual cum greșit s-a reținut în condițiile în care nu există nici o certitudine cu privire la corectitudinea datelor financiar-contabile, prevăzute în bilanțul de fuziune adoptat prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 63 din 15 - 16 septembrie 1999, atâta timp cât acesta nu este însoțit de raportul cenzorilor încălcându-se astfel dispozițiile art. 111, 158 și 239 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale.
însăși Comisia de cenzori, din cadrul B.C.R. a considerat că se impune efectuarea unui raport de către cenzori asupra situației financiare.
Criticile sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intervenienții accesorii au invocat aceleași critici, ca și reclamantul.
Cât privește pe intervenienții în nume propriu, SC G.C.P.G.C.P. SA București și SC I.I.R.I. SA București aceștia susțin că instanța de fond trebuia să analizeze cu prioritate excepția tardivității, dacă cererile de intervenție în interes propriu au fost formulate în termen și pentru că nu a procedat astfel a nesocotit grav dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții imperative, a căror încălcare atrage nulitatea absolută a hotărârii.
Referitor la interesul promovării acțiunii și cererilor de intervenții, instanța de fond în mod greșit a reținut că nu este actual, iar faptul că la data de 15 septembrie 1999 acționarii au respins bilanțul contabil, nu mai apare ca o eventualitate că un nou bilanț contabil ar putea fi diferit de primul.
încheierea prin care s-a dispus radierea SC B. SA de la O.R.C., încă nu este irevocabilă, pe rolul Tribunalului București, secția comercială, care are ca obiect recurs împotriva încheierii de radiere, motivat tocmai pe faptul că hotărârile care au stat la baza radierii băncii din registre, nu sunt definitive, fiind atacate cu acțiuni în anulare.
Interesul reclamantului și al intervenienților în nume propriu este personal, iar interesul material constă în anularea unor hotărâri A.G.A., prin care au fost expropriați acționarii SC B. SA.
Prin recursul declarat intervenientul în nume propriu SC R. SA București, susține că interesul este actual deoarece prin întocmirea și aprobarea unui bilanț contabil de fuziune, rata de schimb a acțiunilor între SC B. SA și B.C.R. nu va fi zero.
Interesul este și personal întrucât reclamantul solicită anularea unei hotărâri A.G.A. a unei bănci, la care deține calitatea de acționar și prin această hotărâre a suferit un prejudiciu, ca urmare a stabilirii unei valori de schimb a acțiunilor egală cu zero. Aceleași critici a formulat și intervenientul în nume propriu I.C.V.
Recursurile sunt nefondate.
Interesul judiciar este o condiție obligatorie pentru ca o persoană fizică sau juridică să dobândească calitatea de parte într-un proces civil.
Având în vedere că activitatea procesuală nu poate fi pornită și continuată fără existența unui interes judiciar, instanța de fond l-a analizat cu precădere și în mod corect a apreciat față de soluția la care a ajuns că este inutilă analizarea celorlalte excepții invocate de pârâta B.C.R.
Prin acțiunea formulată partea trebuie să justifice un interes legitim personal, născut și actual, ori în cazul de față aceste condiții imperative nu sunt îndeplinite.
Prin hotărârea nr. 60/1999 s-a aprobat proiectul de fuziune dintre SC B. SA și B.C.R. potrivit căruia acționarii SC B. SA nu mai dețin acțiuni și nu pot avea nici o pretenție față de B.C.R.
Această hotărâre nu a fost atacată în justiție și devenind irevocabilă, acțiunea de față, prin care se urmărește de fapt stabilirea unei alte situații, apare ca lipsită de interes legitim.
în acest context dar și pentru considerentele reținute de instanța de fond, interesul nu este nici personal și nici actual.
Chiar dacă nu există certitudine cu privire la corectitudinea datelor financiar-contabile, prevăzute în bilanțul de fuziune adoptat prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 63 din 15 - 16 septembrie 1999, atâta timp cât Hotărârea nr. 60/1999 nu a fost anulată, rezultă că acționarii SC B. SA, au acceptat că bilanțul aceste bănci la momentul fuziunii este negativ, iar raportul de schimb al acțiunilor este zero.
Cât privește susținerea recurenților intervenienți în nume propriu SC G.C.P.G.C.P. SA București și SC I.I.R.I. SA București, că încheierea prin care s-a dispus radierea SC B. SA la O.R.C., nu este încă irevocabilă nu a fost dovedită.
Față de cele ce preced rezultă că recursurile formulate de reclamant intervenienții accesorii și intervenienții în nume propriu sunt nefondate și drept urmare, înalta Curte le va respinge, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
în cauză au declarat recurs și intervenientul în nume propriu G.I. și intervenienții accesorii B.E. și L.L.T.
întrucât aceștia nu și-au motivat recursul în termenul, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., iar în cauză nu au existat motive de ordine publică ce puteau fi invocate și din oficiu, înalta Curte a constatat că recursurile respective au fost nule, conform art. 306 alin. (1) din același Cod.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1944/2005. Comercial → |
|---|
