ICCJ. Decizia nr. 1951/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 23 mai 2002, A.P.A.P.S. București (în prezent A.V.A.S.) a formulat în contradictoriu cu SC T. SA Oltul și F.D. Belgia, o acțiune în anulare a sentinței nr. 44 din 5 februarie 2002 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, conform art. 364 lit. i) C. proc. civ.
împotriva acestei soluții A.V.A.S. București pârâtă arbitrală a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale în anulare și pe fond respingerea acțiunii arbitrale, întrucât a fost greșit obligată la cheltuieli de arbitrale.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea probatoriilor aflate la dosarul cauzei în raport de susținerile pe care recurenta le face prin recursul de față, se constată că acesta nu este de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
în speță, acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale a fost fondată pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., fără ca să se precizeze în ce fel hotărârea atacată a încălcat ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
în această situație, problemele de fond invocate neputând fi examinate, în raport de art. 366 C. proc. civ., așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea atacată, nici problema cheltuielilor arbitrale nu poate constitui motiv de casare.
în consecință, recursul s-a privit ca nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1985/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1986/2005. Comercial → |
|---|
