ICCJ. Decizia nr. 1938/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2003 a Judecătoriei sector 3 București, s-a admis în parte cererea și s-a încuviințat executarea silită prin poprire până la concurența sumei de 3.108.534.716 lei, creanță ce va fi actualizată de executor, asupra conturilor debitorului SC S. SA, cu sediul în București, aflată la terțul poprit B.R.D., cu sediul în București, la cererea creditorului SC C. SA, cu sediul în Turnu Severin; s-a încuviințat executarea în baza titlului executor sentința civilă nr. 694 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Mehedinți, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 aprilie 2002 și din 24 martie 2003 ale Tribunalului Mehedinți, de către Biroul Executorilor Judecătorești.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 304 din 15 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de debitoarea SC S. SA, împotriva încheierii din 20 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria sector 3 București.
S-a reținut în considerentele deciziei că în ceea ce privește creanța constatată prin titlu executoriu sentința civilă nr. 694 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Mehedinți este certă, lichidă și exigibilă de la data de 13 noiembrie, întrucât hotărârea a fost dată după procedura specială a somației de plată, fiind irevocabilă. Că nelegalitate a investirii cu formulă executorie a hotărârii dată în procedura somației de plată nu poate fi examinată în litigiul de față ce are un alt obiect, respectiv încuviințarea executării silite a unui titlu executoriu ce nu a fost contestat pe căile legale.
împotriva acestei decizii, debitoarea SC S. SA, cu sediul în București, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că sentința civilă nr. 694 din 13 noiembrie 2001, nu a fost irevocabilă la data de 13 noiembrie 2001, așa cum s-a reținut, întrucât împotriva acesteia s-a formulat acțiune în anulare în temeiul art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001 și respectiv recurs, așa încât a devenit irevocabilă prin decizia 1395 din 23 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție.
S-a invocat de recurentă că nu a solicitat anularea investirii și a încuviințării punerii în executare a unui titlu care nu corespunde prevederilor exprese și imperative ale actului normativ în baza căruia a fost acordat, respectiv art. 8 și 9 din O.G. nr. 5/2001.
Nu poate fi pusă în executare o încheiere de admitere a erorii materiale, când nu s-au respectat dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și ale O.G. 5/2001 și respectiv 376 alin. (1) și art. 377 alin. (2) C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât sentința nr. 694 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Mehedinți este definitivă și irevocabilă, prin respingerea acțiunii în anulare și a recursului declarat de debitoare. Că prin încheierea din 24 martie 2003 a Tribunalului Mehedinți s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul acestei sentințe și nu majorarea pretențiilor intimatei, așa cum recurenta a susținut, încheiere care nu a fost atacată pe căile legale.
Recursul nu este fondat.
Creditoarea SC C. SA cu sediul în Turnu Severin, a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu, sentința civilă nr. 694 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Mehedinți, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 aprilie 2002 și respectiv 24 martie 2003 a aceleiași instanțe, în temeiul art. 372 lit. b) C. proc. civ.
Sesizată cu această cerere, instanța avea obligația să verifice îndeplinirea următoarelor cerințe: hotărârea să fie irevocabilă, să fie investită cu formulă executorie, conform dispozițiilor art. 374 alin. (1) C. proc. civ. și creanța constatată prin titlu executoriu să fie certă, lichidă și exigibilă în condițiile art. 379 alin. (3) C. proc. civ.
în mod corect ambele instanțe au reținut că aceste cerințe au fost îndeplinite, au admis cererea creditoarei și au dispus încuviințarea executării silite a titlului executor.
Susținerea recurentei că sentința civilă nr. 694 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Mehedinți, dată în procedura somației de plată a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1395 din 23 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, în urma respingerii acțiunii în anulare și nu la 13 noiembrie 2001 așa cum s-a reținut, este fără relevanță cât timp la data formulării de către creditoare a cererii de executare silită, 10 decembrie 2003, aceasta era irevocabilă.
Pe de altă parte critica recurentei privind nelegalitatea investirii titlului executoriu, nu poate fi analizată în litigiul dedus judecății ce are ca obiect cererea de încuviințare a executării silite cât timp debitoarea nu a contestat pe căile legale hotărârea ce constituie titlu executor și nu a solicitat anularea investirii acesteia în condițiile prevăzute de lege.
în cadrul cererii de încuviințare a executării silite a hotărârii ce constituie titlu executoriu, ambele instanțe în mod corect au verificat și au reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 374 alin. (1) și următoarele C. proc. civ., privind investirea cu formulă executorie și art. 379 alin. (1) referitor la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și au admis cererea creditoarei.
Critica recurentei că titlul executor a fost modificat prin încheierea din 24 martie 2003, în mod nelegal, va fi înlăturată, cât timp nu s-au exercitat împotriva acesteia căile de atac prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că decizia instanței de apel a fost legală și temeinică și potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de debitoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1939/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1928/2005. Comercial → |
|---|
