ICCJ. Decizia nr. 1988/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de revizuire formulată la 4 noiembrie 2003, revizuienta A.N. A.R. D.A.S., în contradictoriu cu intimata SC M. SA Iași, a solicitat anularea deciziei comerciale nr. 600 din 11 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Iași, pentru existența unor hotărâri potrivnice.
Revizuienta susține că decizia a cărei anulare se cere este potrivnică deciziei nr. 404 a din 22 octombrie 2001, pronunțată de aceeași instanță de apel, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la 1 octombrie 2003 de către Curtea Supremă de Justiție și privește derularea aceluiași contract, încheiat între părți la 20 februarie 2000.
Analizând cererea formulată în raport cu motivele invocate și probele administrate, se constată că aceasta este nefondată și va fi respinsă.
Cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac, de retractare care în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu implică o verificare a legalității și temeiniciei hotărârii atacate, ci anularea celei de a doua hotărâri.
Dispozițiile pct. 7 ale art. 322 C. proc. civ., condiționează admiterea cererii de revizuire de existența a două hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, așadar de existența autorității de lucru judecat.
Raporturile litigioase dintre părți s-au născut prin executarea contractului 4008/1998, privind prestări servicii de gospodărire a apelor.
C.N. A.R. D.A.S., a obținut un titlu executoriu privind plata penalităților de întârziere la plata facturii din 31 martie 2000, debitor fiind SC M. SA Iași, sentința civilă 681/ E din 30 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul Iași, rămasă definitivă prin respingerea apelului, decizia civilă 404/ A din 12 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Iași, irevocabilă prin decizia 3747 din 1 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
Printr-o altă acțiune C.N. A.R. D.A.S. a cerut, pe calea procedurii speciale a somației de plată, obligarea acelorași pârâte la plata unui număr de facturi neachitate (din 31 decembrie 2000, din 30 noiembrie 2000, din 31 octombrie 2000, din 30 septembrie 2000, din 30 iunie și din 31 mai 2000) pe care Curtea de Apel Iași, în recursul declarat împotriva hotărârilor pronunțate la fond, a respins-o prin decizia nr. 600 din 11 septembrie 2002.
Condițiile autorității lucrului judecat nu există, instanțele pronunțându-se, în cauze având obiecte diferite, în timp ce decizia 600/2002 a Curții de Apel Iași, privea neplata a 6 facturi și penalități de întârziere, sentința nr. 681/ E din 2001 avea ca obiect plata penalităților de întârziere pentru o altă factură decât cele 6.
Astfel hotărârile potrivnice nu sunt date în una și aceeași pricină, iar restituirea nu poate fi admisă.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și 326 C. com., înalta Curte de Casație și Justiție, a respins ca nefondată cererea de revizuire a deciziei nr. 600/2002, pronunțată de Curtea de Apel Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1998/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1989/2005. Comercial → |
|---|
